Pagini (dureroase) din istoria neamului

LACRIMILE MITROPOLIEI BASARABIEI
- strigat de ajutor pentru neamul românesc -
(Patrimoniul bisericii înstrainat),



Unirea teritoriala din 1918 a Basarabiei cu România a însemnat implicit reunificarea bisericeasca, hotarâta solemn de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 30 decembrie 1919. La 15 noiembrie 1923, luând act de dorinta Congresului eparhial din Basarabia, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotarât înfiintarea Mitropoliei Basarabiei prin ridicarea Arhiepiscopiei Chisinaului la rangul de Mitropolie, la baza acesteia stând Legea pentru organizarea Bisericii ortodoxe Române din 1925, si ridicarea la rangul de mitropolit al Basarabiei a arhiepiscopului de Chisinau, Gurie Grosu, prin Hotarârea Sfantului Sinod si Înaltul Decret Re¬gal din 21 aprilie 1928. Sub jurisdictia Mitropoliei Basarabiei intrau: Arhiepiscopia Chisinaului, Episcopia Hotinului si Baltilor si Episcopia Cetatii Albe-Ismail. Aceasta situatie nu a tinut mult, deoarece, în urma Pactului Molotov-Ribbentrop (23 august 1939) ocupatia militara sovietica a Basarabiei a însemnat implicit o "ocupatie" a Bisericii Ortodoxe Ruse. Între anii 1914-1944, Basarabia a revenit pentru scurt timp la Patria-Mama si la Biserica sa, urmând ca, din 1944, sa fie reanexata la Rusia iar Mitropolia sa fie inlocuita de Eparhia Chisinaului, sub autoritatea Patriarhului Moscovei si a întregii Rusii. De remarcat ca Biserica Ortodoxa Româna nu a recunoscut niciodata trecerea Basarabiei sub autoritatea canonica a Patriarhiei Ruse.
Mitropolia Basarabiei a fost reactivata în 14 septembrie 1992 de Sinodul B.O.R., ca urmare a cererii Adunarii Eparhiale a unui numar impresionant de credinciosi si preoti ortodocsi din Republica Moldova de a fi primita sub jurisdictia canonica a Patriarhiei Române. Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a facut cunoscut acest act prin scrisori adresate patriarhului Alexei al ÎI¬lea al Rusiei, presedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, primului-ministru Andrei Sangheli, precum si întâistatatorilor bisericilor ortodoxe surori.
Înstitutia religioasa basarabeana a fost înregistrata de guvernul Republicii Moldova la 30 iunie 2002 si recunoscuta oficial, drept succesoare spirituala, canonica si istorica a vechii mitropolii desfiintata în 1944.

MANASTIRI SI BISERICI BASARABENE

În vremuri de restriste manastirile au fost ca niste cetati de aparare protej ând atât credinta cât si tara. Aceste nepretuite monumente sunt dovezi de netagaduit ale unitatii si continuitatii neamului românesc pe aceste meleaguri.
Acestor vechi manastiri basarabene li se va declara un adevarat razboi dupa 28 iunie 1940. Astfel, din iunie 1940 pâna în iunie 1941, 27 de biserici au fost transformate în sali de spectacole, 13 au fost distruse, în aceasta perioada fiind omorâti sau deportati 48 de preoti. Maltratarea fetelor bisericesti va continua si dupa 1944. Între anii 1944-1948 circa 250.000 de basarabeni sunt deportati în Siberia si Kazahstan în noaptea de 6 spre 7 iunie 1949, ca si în cea de 12 spre 13 iunie 1941, mii de basarabeni, între care multi preoti, sunt dezradacinati de la locurile lor si deportati. Deportarile vor continua si dupa aceasta data sub diferite pretexte, astfel ca din 1940 pâna în 1989, Basarabia a fost "parasita" de peste un milion de moldoveni. În locul lor sunt adusi rusi si ucraineni care colonizeaza orasele. Pâna în 1989 în fruntea bisericii basarabene, vor fi numiti doar arhiepiscopi rusi. Din cele 1090 de biserici câte avea Basarabia la 1940, în 1986 mai functionau doar 30. Din cele peste 20 de manastiri si schituri ramasesera sa functioneze una singura: cea de la Japca, calugaritele careia, la 1945 erau toate rusoaice, iar din multimea de preoti si calugari ramasi în Basarabia dupa 1940, majoritatea au fost judecati, deportati, umiliti, alungati din lacasurile de rugaciuni.
Astfel, în cei 40 de ani de administratie ruseasca bisericile si manastirile din cadrul Mitropoliei Basarabiei au ajuns într-un grad foarte mare de degradare. Patrimoniul bisericii, format din icoane vechi de sute de ani si obiecte de cult a fost înstrainat. Cea mai mare parte din bisericile si manastirile Basarabiei sunt saracite si lipsite de orice sprijin. Mitropolia Basarabiei continua demersurile pentru recuperarea bunurilor confiscate în mod abuziv de sovietici, fiind singurul cult din Republica Moldova caruia nu i s-a restituit niciun bun.
"Se scutura de moloz si uitare si alte ziduri de fala ale Moldovei.
Sa speram ca într-un viitor nu prea îndepartat le vom putea admira în toata stralucirea lor de altadata, asa cum le-au stiut mosii si stramosii nostri.
Manastirile basarabene sunt niste lectii de istorie, dar si de frumusete.
Sa pasim cu atentie pe poalele lor de-a lung de veacuri cu ceara de lumânari, cu lacrimi si sânge...
Manastirile vechi sunt ca niste mesaje adresate noua de catre generatiile care au trait cu multe secole înaintea noastra.
Mesajele pe care ar urma, la rândul nostru, sa le readresam la rândul nostru, sa le readresam intacte sau completate si cu alte frumuseti generatiilor care vin. Semn ca am trait pe acest pamânt. Semn ca istoria continua. Semn ca neamul nostru nu are moarte."
În acest moment, situatia existenta la nivelul de jos al preotimii Mitropoliei Basarabiei, confruntata permanent cu dificultati de ordin material si financiar, este de natura sa conduca la reducerea impactului învataturii crestin-ortodoxe de rit latino¬bizantin în rândul enoriasilor din stânga Prutului. Tocmai, din aceasta cauza este nevoie mai mult decât altadata de a ne întoarce privirea si inimile catre greutatile semenilor nostri, si de a încerca, în bunul spirit crestin de care putem da dovada, sa întindem o mâna de ajutor pentru o cauza nobila: sprijinirea constructiei de biserici din Republica Moldova.
Persoanele interesate în a sprijini lacasele de cult apartinând Mitropoliei Basarabiei din stânga Prutului se pot
adresa redactiei noastre.