O CAPITALA A DUNARII, CULTURII SI PRIETENIEI

Galati,
mon amour
Scriitori si pasageri în TRENUL REGAL

„Tu stii, cetitorule si calatorule prin timpuri, ca noi, moldovenii de la sud, am iubit profund Galatiul, aceasta urbe la margine de Orient, privind mereu marea peste crestele hercinice tocite de timpuri, un oras mare, cuprinzând în îmbratisare fratia apelor de tot felul, paradis cu strazi prietenoase alunecând spre port, umbrite primavara devreme de multii sai tei în floare, copaci suavi, mângâind duiosi acoperisul caselor semete, cladiri aflate în vipia necrutatoare a verii lungi, un oras povârnit sagalnic si nepasator pe coama Dealurilor Covurluiului de aici, de la marginea Moldovei, ca o odalisca cu silueta zvelta, farmecul discret si senzual, odihnindu-se pe mosia din coasta dealului Tiglina, ca o dragoste mereu treaza si cu privirea arsa, atintita fix pe sub turbanul tiglelor scorojite, spre puntile pântecoaselor corabii mari, care vin grabite si putintel obosite pe senal spre visata casa, aducând cu ele toate odoarele barbatesti asteptate si toate bunatatile lumii, este mare acest oras milenar, întepând cu turlele bisericilor cerul estului salbatec, oras împins prin artere de apa multa din jurul lui, parând o covata lacustra plina de mirajul, adesea salbatec al unei delte parfumate discret de stânj enei mov-lila si galbeni, sau de menta salbateca lucind mov între plaiuri verzi, stuf înflorit si nuferi albi ori galbeni-crom, o orchestra alb-mov cântând pe estrada verde a frunzelor enorme de nuferi, de pe care mici bobite de roua racoroase trimit, de sub pleoapa noptii; spre cerul albastru, scânteietoarele raze ale diminetilor timpurii de vara, un oras frumos aflat lânga nuferi de tot felul, dansând gratiosi ca niste mimoze, prinsi de cupa florii mari de stânjeni singurateci, framântati ca un gând aflat în clipoceala baltilor, unii dansatori fiind sclipitor de albi si de fragili în costumul lor cerat, subtire, podoaba de distinsi balerini regali, purtând la gât dantela nobila verzuie a matasii baltilor, împletita de zgomotosi brotacei melomani, dantuitori si coregrafi, acoperiti elegant cu o lucioasa hlamida verde-brotacel, altii îmbracati cu hlamida calma, colorata mov-cardinal, unduind delicat si prea gânditori pe botinele tijelor elastice, aflate pe fundul apei si forfecând luciul sticlos, dansând toti cu o ciudata vraj a, parca de undeva din afara lumii stiute, glisând pe scena lucie dintre trestii, opera Lacul lebedelor, capodopera lui P.I. Ciaikovschi, baletisti priviti atent prin ochii cupelor galbene, putintel întredeschise, ochii ageri ai nuferilor galbeni, regizori de scena, mai sobri si mai perseverenti, mai severi decât actorii în a obtine contrastul de lumina necesar, întinzând precauti si fermi, ca niste cunoscator, pelerinele vaste, lucioase si groase, colorate si ele într-un verde-intens în cascada, spre razele uneori prea indiscrete, un oras port privind mereu un spectacol regal, dat în zori între lotcile alunecând pe apa, discrete si tacute, parca de teama sa nu-i sperie pe actorii usori si serafici, prinsi în mirajul dansului lor mereu magistral, acesta e Galatiul, un oras trimitând zilnic pe valuri lotcile spectaculoase, cu pescari tacuti, lopatând din babaicile usoare, fermecati si ei de spectacolul neasteptat si dumnezeiesc oferit lumii în zorii abia iviti ai zilei, acesta e Galatiul, un oras prea împovarat de timpuri de tot felul, un oras cu valente de sacralitate leganându-se imperial în verdeata smârcurilor apelor si stufului, tablou cu un fundal când si când întrerupt de papura pitita undeva la umbra lui, un oras cu parfum de orient care a fost de-a lungul existentei sale, foarte îndelungate dealtfel si excesiv de contestate, înainte de toate ipotezele avansate de scimiorii exclusivisti ai istoriei, doar o scena reala pentru oameni si o zona fierbinte de ineteres militar si strategic, el chiar asa s-a si nascut, apoi a devenit cuminte un important port al Moldovei la Dunarea maritima. Un oras prin care este posibil, poate peste vre-un secol, sa treaca caravana trenului regal cu scriitori regali, dar este foarte sigur ca aici sa se îmbarce proprii lui scriitori si oameni de arta, pe un vechi vapor fluvial maiestuos, cu turaua sultanului satntata pe carena, care sa-i duca în miracolul nemaivazut al celei mai frumoase delte europene, o plimbare printre salupe, mahoane, caiace, ceamuri, dombaze, veliere, slepuri, pletine, dragi, salande, deroseze, cu marinari matisind câte o gasa din parâma cu trei si patru sfilate de biga, prinse cu nuca de coroana din sase sfilate la capat de parâma, sau gase de saula englezeasca vegetale, cu seici ancorate si legate cu legatura portugheza cu volte calarete sau încrucisate, sau parâme prinse în volta la o ababa dubla cu traversa si la tahcetul navei, plimbare la care cred ca o sa-i invitam pe toti cei care au iubit Galatiul si i-au consacrat un surâs sau o lacrima, chiar si dintre calatorii