LYRA

MIHAI PREPELITA
Chisinau-Moscova-Bucuresti)

Crenguta de busuioc
În chilioara mea de beton armat,
mult prea asemanatoare cu Altarul Martinilor de la Niculitel (am ajuns acolo...),
pe pervazul de-o palma de taran
din fata geamului — cât un ochi de bufnita,
am pus o sticluta cu agheasma (de la Ageasma
Mare) si pentru mai multa veridicitate-complicitate
am scufundat în ea o crenguta de busuioc...
În fiece dimineata, dupa ce ma ridic din genunchi (vai, oasele mele, cum numai bune de a fi semanate
prin Siberii...)
si apuc, neaparat, ceremonios, cu trei degete,
o boaghe de anafura — hrana mea dintotdeauna, simt cum sufletu-mi se scalda în agheasma,
cum gâlgâie fericit, cu fiece înghititura,
în timp ce Tu, Doamne, patrunzi linistit,
odata cu lumina zilei, prin fierastruica-mi
mohorâta...
De la o vreme crenguta de busuioc
a slobozit doua firicele verzi...
Ele plutesc — se tot înalta prin apa sfintita, de parca ar dori sa-mi comunice o taina:
alaturi mai stau si doua lumânari
(de la roaba Ta, Leonida, ocroteste-o, Doamne!) una pentru odihna maicutei mele Saveta, în
pamântul Bucovinei,
cealalta pentru sanatatea celor vii de pe acest Plai
de Rai...
Nu am soare, Doamne, doar Tu esti soarele meu! Nu mai am viata, Creatorule, doar firicelele de
busuioc
îmi mai inspira putina încredere în ziva de mâine... Verdele palid se îndârjeste pe zi ce trece,
se întuneca la fata, ca Verdele de Paris,
îmi patrunde în ochi, în sânge, în oase,

rascolindu-mi existenta cu un optimism incredibil..
Tu esti, Doamne, mereu cu mine, în mine...
Asta noapte, în care, din nou, n-am închis un ochi, crenguta de busuioc din sticluta cu agheasma
a scos alti puisori — alte doua firicele verzi...
mai scriu o carte, mai pictez un tablou,
las usa vraiste, ca sa intre o Muza...
Nu ma dau batut, Doamne, cu una, cu doua: pâna si aceasta planta misterioasa-curioasa se uita la mine si ma întreaba: ce mai faci Mihai?...
(a.2008)

Mâna lui Beethoven..
.
Mâna lui Beethoven,
schitata în ulei de Danhauser
se aseamana mai mult cu o pasare...
O pasare într-un zbor total! Degetele-i lungi-prelungi
parca sunt crescute-concrescute direct din inima
Parca urca Muntele,
cu povara lui Sisifîn spate... Între cele patru degete — toate aratatoare,
s-au cuibarit operele celebre ale compozitorului...
Pâna si umbrele —
sunt geniale!
„Beethoven — s-ar fi exprimat Goethe —
este, din pacate, o personalitate cu desavârsire neîmblânzita ..."
Câte degete o fi avut cu adevarat
mâna lui Ludwig van Beethoven,
mâinile lui?.
(a. 2008)