POETI DUNARENI

SANDEL STAMATE

Doar poetul...
Daca gândul tau si carnea ta uraste
fundul prapastiei

Gândul lui strabate fara zabava
indecentul, libidinosul întuneric

Stiind ca adâncul e fratele bun al înaltului
el nu cauta
si nu se întreaba
unde este capatul

Caci el nu are nevoie de lumina
fiindînceputul si capatul vederii

El e vedere în'-cân-ta-ta
de vesnicie

Entelehie
În lumina de ceara a noptii
Moartea îsi cerceteaza Rabojul
meditând:

„Eu, Moartea, singura nu-mi apartin
Ma daruiesc tuturor
Întru marirea lor

Caci eu sunt iesire din timp
Numai prezent
Iar pe fragezii mei umeri
Se sprijina Totul
AMIN