TINERI POETI DUNARENI

Leonard Matei


Între straini
cerul este localizat pe marginea
binoclului cu fise
si cuvântul este asezat ca o gara
pe falangele
dilatate de arsita

îmi trag sufletul pe o insula
care seamana cu un depozit ruginit
cu brazi care învata sa respire
în aerul magnetic
din carcasa fiarelor

porumbeii
vopsiti total în negru
survoleaza insula cu aparate
imense
iar penele lor obosite

se pierd în trompa elefantilor
(cu trese napoleoniene la urechi)

stii
multa vreme s-a crezut
ca am o boala
ca somnolenta cu care
împatuream servetele
venea dintr-o frica
dintr-o sperietura
chiar daca inelul de logodna
nu era al meu
ca unele semne care scânceau
erau frivole
pentru a trai
eu sigur
nu puteam vorbi si mi-am îndepartat
mâna puternic scrobita
în rândul din spate
într-o fosta sala de conferinte
unde cânta
cu gratie
lânga ceasornicul
sub forma de pian!

iubirea de când te-am cunoscut
pânza de paianjen mângâie
sânul tau
si organele se revolta
cu toate calitatile lor pe fata de masa creste
o pata albastra
un ochi deschis la furtuna
dinspre rasarit
frunzele se lovesc de ciresul
care
le-a pierdut la un joc de
ruleta
porumbeii tipa în geam
dupa
zilnica portie de hamei
colturile prinse în dulapi de soc îsi cauta burtile
prin borcane
si lumânari arse
vita de vie s-a oprit
din crescut
lasându-ne câteva gauri de soare
sub care sa modelam
fierul
ruginit al patului

prima si ultima întâlnire

zâmbet cu picaj de castane
cruce cu gâtul cât o lumânare
buza rupta de tine cu o dalta