CRONICI AMICALE

PUTIN MOV*



Prin bucatile de proza scurta alese pentru culegerea Anotimpuri în mov (Braila, Ed. EDMUNT, 2007), Violeta Craiu surprinde câteva crâmpeie din vâltoarea unei lumi pestrite si aflate în schimbare, care traieste cu intensitate sporita momentele crizei de crestere a societatii românesti postcomuniste. Iesita din letargia uniformizarii ceausiste, noua lume tranzitionala este preocupata de croirea tinutei sociale pe masura, impusa de puterea banului (atâta cât o poate avea leul românesc, fie el si greu), a masinii de lux (care sporeste cronica neagra a soselei) si a notorietatii.
Daca unele dintre personaje suporta cu greu consecintele perceperii lente a ritmului istoriei din cauza întepenirii psihologice în vechile reflexe, altele nu vor sa accepte privatiunile impuse unei mereu noi generatii de sacrificiu. Acestea din urma vor traversa perioada tranzitiei cu impetuozitate, impulsionate de cultul vanitos al izbânzii materiale, de necesitatea de a se îndrepta spre mica sau marea initiativa. Atmosfera prozelor este impregnata de actiuni si reactii psihologice neasteptate (Splendoarea magnoliilor albe), dar si de realismul, deseori crud, al noilor îndeletniciri (Papusica din Belgia). Autoarea sondeaza viata marunta, cotidianul, mediul personajelor anonime, cu existenta comuna, pretins neinteresanta, încercând sa faca relevante crâmpeie de umanitate. Undeva, un personaj din „lumea veche" descopera cu real interes supermarket-ul: „Întâmplator descoperise supermarket-ul. Un fel de magazin cu de toate, dar modernizat fata de cele existente, unde te plimbi cu carutul printre rafturi si îti cumperi ce cantitate vrei, din orice produs. Te scoli când poftesti si cumperi când ai chef. Aici nu te tocmesti cu nimeni si platesti cu un fel de cartela, fara sa te cauti de maruntis. Totul e proaspat în acest magazin cât zece piete la un loc" (Ceasca de cafea).
Naratiunile se articuleaza într-o enuntare câteodata navalnic lirica, de patos subiacent, în intentia Violetei Craiu de a descrie o lume plina de parfumuri: „Mirosul discret de parfum îmi dadea senzatia ca magnoliile erau prezente în palmele fetei ca o amintire de iubire neîmplinita. Petalele se desprindeau încet, iar în caderea lor aminteau de samuraiul ei dus pe culmile curajului prea de timpuriu.../ Magnoliile au înflorit în fiecare an si nimeni nu le-a mai vazut splendoarea asa cum o surprinsesem noi trei, în acel început de primavara." (Splendoarea magnoliilor albe), sau „În casa ei mirosea a levantica proaspata, busuioc, scortisoara si ierburi carora nu le puteai descrie parfumul. Unii o bârfeau din invidie, altii savurau mirosul placut de prajituri vanilate sau mâncaruri grecesti, carora numai madam le stia secretul prepararii si pe care le avea consemnate într-un jurnal" (Ceasca de cafea).
În existenta noastra, între extremele albului si negrului se afla, cu infinitele sale nuante, cenusiul, pe care, daca îl ignoram, înseamna ca facem abstractie de partea cea mai extinsa a tarâmului existentei omenesti. Acestui spectru, autoarea gaseste a-i fi complementara culoarea mov, care are, o stim de la Bacovia, conotatii crepusculare si funerare: „În cimitir se simtea acasa, unde amintirile umbreau o cruce de piatra ridicata în timpul vietii, o existenta aflata la apus, plina de mister, ce-i colora batrânetea în nuante de mov închis. Undeva, în departare, clopotul batea surd, despartind linistea eterna de realitate" (Anotimpuri în mov). O realitate careia Violeta Craiu se straduieste sa-i aplice o citire cât mai corecta, fara canonada de procedee strident vizibile, prin modulare si gestionare vadita a nuantelor.
Îsi face simtita prezenta în culegerea de proza scurta Anotimpuri în mov gravitatea mesajului de tip consacrat, vizibila conform codurilor de lectura mai vechi, atasate unor retorici prozastice datate. Stringenta ideatica este enuntata în clar, usor descifrabila prin recursul la conotatii care au facut cândva scoala. Nu lipseste din actiunea lineara, neta, de tip traditional, fara complicate procedee narative, nici mesajul uman(itarist), cu tenta morala.

(*Anotimpuri în mov, Editura Edmunt, 2007)
Vasile Spiridon