NOTE DE LECTOR
«Cine suntem»
de Dan Puric
În vacanta de Pasti am citit o carte interesanta scrisa de Dan Puric (actor
si regizor), cartea numindu-se „Cine suntem", aparuta la Ed. Platytera
în anul 2008.
Ea contine o prefata, semnata de Parintele Iustin Pârvu si o postfata,
semnata de Gheorghe Ceausu, ambele îl invita pe cititor sa lectureze aceasta
carte, caci numai urmarindu-l, citindu-l, îl vom întelege pe Dan
Puric, „un foc nestins".
Am desprins din interviurile cuprinse în cartea amintita câteva
idei care mi-au schimbat, mai mult sau mai putin, perceptia mea de copil despre
lumea contemporana. Am aflat despre indiferenta oamenilor — ca o boala
a contemporaneitatii. Înteleg prin aceasta ca omul zilelor noastre nu
se implica în realizarea si rezolvarea unor probleme de viata prin care
trece poporul nostru. Autorul scrie, de asemenea, ca generatia tânara,
biologic vorbind, nu este totuna cu tânara generatie, care trebuie sa
aiba o anume atitudine directa fata de rezolvarea unor realitati, din nefericire,
crunte.
Am mai retinut, printre altele, ca un neam, o natiune, trebuie sa-si apere reperele
culturale si spirituale pe care le-a nascut istoria. Cu Eminescu, Enescu, mari
învatati, artisti, sportivi, oameni de stiinta, România este bine
cunoscuta în lume, caci, «fara istorie si fara aer», dupa
cum spunea marele filozof Lucian Blaga, nu putem trai.
În multe din eseurile sale Dan Puric îndemana atât pe tineri,
cât si pe vârstnici sa dialogheze, gasind astfel cai si metode pentru
împlinirile de care noi avem atâta nevoie.
El pledeaza, de asemenea, pentru mentinerea unei adevarate ierarhii a valorilor.
Din eseurile sale razbeste ca un fir rosu ideea ca spiritul românesc trebuie
regenerat si subliniaza ca omul de astazi trebuie sa aiba o anume curatenie
sufleteasca., deschisa catre liniste, pace, lumina si prietenie. Cu alte cuvinte,
ne propune sa ne primenim prin învatatura si credinta ca sa putem învinge
raul care ne întuneca visurile si sperantele noastre.
Înca din primul interviu, Dan Puric arata ca neamul nostru este în
mare primejdie, vedem si asistam cu totii la adormirea unei societati românesti
care-si pierde valorile neamului si ale crestinismului. El declara despre artistul
român ca trebuie sa fie o constiinta publica, sa nu stea cu mâinile
în sân, sa marturiseasca ce e rau în societate. Aici critica
si intelectualitatea româneasca, ce sta pe tusa si priveste superior în
juru-i, dar nu ia nicio masura. Autorul sustine ca „a marturisi este darul
pe care ni-l face Hristos". Tot el remarca: „Arta lipsita de Dumnezeu
nu e arta — o putem numi divertisment, perfomanta, dar nu arta" si
mai departe: „arta este marturisire; restul este mimetism, fals, gol".
Încheie prin a spune: „mi-am înteles menirea astfel: sa matur
poteca spre Biserica; încerc sa-1 sensibilizez pe omul modern, prin arta,
fata de cuvântul Mântuitorului"...
Vad în aceasta lucrare a lui Dan Puric o refacere, o renastere a glasului
acestui neam, o constiinta, care striga din ce în ce mai cu putere ca
acest neam nu a murit. Asadar, consider ca „Cine suntem" de Dan Puric
este o carte de mare îndrazneala si curaj, ce merita citita atât
de tineri, cât si de vârstnici, caci reuseste sa trezeasca constiinte,
sa anime suflete, sa ridice semne de întrebare si sa ne faca sa îndraznim
si sa luam atitudine!
Mantu Bristena Georgiana, cls. a VIII-a. C.N.V.A. Galati
Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )