NOTE DE LECTOR

«Cine suntem»
de Dan Puric

În vacanta de Pasti am citit o carte interesanta scrisa de Dan Puric (actor si regizor), cartea numindu-se „Cine suntem", aparuta la Ed. Platytera în anul 2008.
Ea contine o prefata, semnata de Parintele Iustin Pârvu si o postfata, semnata de Gheorghe Ceausu, ambele îl invita pe cititor sa lectureze aceasta carte, caci numai urmarindu-l, citindu-l, îl vom întelege pe Dan Puric, „un foc nestins".
Am desprins din interviurile cuprinse în cartea amintita câteva idei care mi-au schimbat, mai mult sau mai putin, perceptia mea de copil despre lumea contemporana. Am aflat despre indiferenta oamenilor — ca o boala a contemporaneitatii. Înteleg prin aceasta ca omul zilelor noastre nu se implica în realizarea si rezolvarea unor probleme de viata prin care trece poporul nostru. Autorul scrie, de asemenea, ca generatia tânara, biologic vorbind, nu este totuna cu tânara generatie, care trebuie sa aiba o anume atitudine directa fata de rezolvarea unor realitati, din nefericire, crunte.
Am mai retinut, printre altele, ca un neam, o natiune, trebuie sa-si apere reperele culturale si spirituale pe care le-a nascut istoria. Cu Eminescu, Enescu, mari învatati, artisti, sportivi, oameni de stiinta, România este bine cunoscuta în lume, caci, «fara istorie si fara aer», dupa cum spunea marele filozof Lucian Blaga, nu putem trai.
În multe din eseurile sale Dan Puric îndemana atât pe tineri, cât si pe vârstnici sa dialogheze, gasind astfel cai si metode pentru împlinirile de care noi avem atâta nevoie.
El pledeaza, de asemenea, pentru mentinerea unei adevarate ierarhii a valorilor. Din eseurile sale razbeste ca un fir rosu ideea ca spiritul românesc trebuie regenerat si subliniaza ca omul de astazi trebuie sa aiba o anume curatenie sufleteasca., deschisa catre liniste, pace, lumina si prietenie. Cu alte cuvinte, ne propune sa ne primenim prin învatatura si credinta ca sa putem învinge raul care ne întuneca visurile si sperantele noastre.
Înca din primul interviu, Dan Puric arata ca neamul nostru este în mare primejdie, vedem si asistam cu totii la adormirea unei societati românesti care-si pierde valorile neamului si ale crestinismului. El declara despre artistul român ca trebuie sa fie o constiinta publica, sa nu stea cu mâinile în sân, sa marturiseasca ce e rau în societate. Aici critica si intelectualitatea româneasca, ce sta pe tusa si priveste superior în juru-i, dar nu ia nicio masura. Autorul sustine ca „a marturisi este darul pe care ni-l face Hristos". Tot el remarca: „Arta lipsita de Dumnezeu nu e arta — o putem numi divertisment, perfomanta, dar nu arta" si mai departe: „arta este marturisire; restul este mimetism, fals, gol". Încheie prin a spune: „mi-am înteles menirea astfel: sa matur poteca spre Biserica; încerc sa-1 sensibilizez pe omul modern, prin arta, fata de cuvântul Mântuitorului"...
Vad în aceasta lucrare a lui Dan Puric o refacere, o renastere a glasului acestui neam, o constiinta, care striga din ce în ce mai cu putere ca acest neam nu a murit. Asadar, consider ca „Cine suntem" de Dan Puric este o carte de mare îndrazneala si curaj, ce merita citita atât de tineri, cât si de vârstnici, caci reuseste sa trezeasca constiinte, sa anime suflete, sa ridice semne de întrebare si sa ne faca sa îndraznim si sa luam atitudine!

Mantu Bristena Georgiana, cls. a VIII-a. C.N.V.A. Galati