Cassian Maria Spiridon


***

pe cine îl cheama prier
un berbec într-un lemn îi va fi soarta/
zâmbind într-ascuns/ la priveghi
Lunai-i fecioara natânga
iar tu / ai pieptul de mânz
- pe cine / în apus / astepta Calatorul
doar norii pot da un raspuns —

ratacita e floarea iubirii
între coapsele noptii
nimfa a apelor dulci
a apelor verzi si amare
încrezatoare / mâinile pipaie
tavanul si peretii piramidei


Pastel


cât de simplu poate fi totul
ca sunetele în contrapunct
ca o tocata de bach / în amurg

si floarea de salcâm
asezata de iubita pe masa
ca un raspuns la întrebari
ce nu-si deschid / în veci / portile
spre a ilumina
clopoteii cei albi / cu parfumul lor sonor
ca de orga
adunati pe o tija verde par a fi cheia


***

un urias inel/ rotitor
sapa în blocuri întunecate
o furtuna misca Oceanul interior
putine zile vom zabovi aici
pamântul verde/ întins pe o tipsie
ne-a adunat
femeie si barbat
la focul zodiei de toamna
în care talerele noptii se înclina
spre Luna/ mai plina sau ciupita
de dorinta

o toamna fericita/ ca un plai
lipsit de glorii si razboaie
e înalta iarba tunsa de prigorii
cu ciocul lor înamorat
de viata trecatoare
ne vom vedea
fata catre fata
/ în lumea care vine/
la subsuoara Domnului hristos


Infernalia

de vrem sau nu
descoperim:
raiul sau pacatul sunt îngemanate
ca oamenii cei vii cu oameni morti
ce înca misca printre noi
cu o încapatânare de cadavru
o lume de astazi pâna ieri
si înca pentru mâine
ca fluturii de lampa / efemera
ranita
carnea repede se-ndreapta
zeul /
din noi / vrea doar risipa
o hrana / pentru el îndestulata
o crestere a noptii / în mintile
cuprinse de-ndoiala
amintirile din alte vieti
stau straja

precum un ghem rostogolit pe scari
o data / înca si înca
îti simti trupul ca o roata
si te ridici / tot plin de rani
la fel de viu


***

toti/ aproape toti prietenii
si multi dintre dusmani
au în banduliera jumatate de secol
nici unul/ daca ar fi întrebat
nu mai poate sa spuna/ privind în vitor
ca înca-i departe ziua
când va împlini
prima jumatate de veac

nu mai suntem tineri
nici unul
cu barbile înspicate/ chelii glorioase
unii sunt obositi/ altii plini de ambitii
câtiva blazati
si multi/ tot mai multi
si-au urcat corturile acolo/ în cer
cu totii suntem trecuti prin frigul polar
prin hidoasele mlastini ale terorii cu vergi pe spinare
si dungi adânci pe meninge
avem blugi rupti si nepoti pe genunchi
noi/ victoriosii înfrânti
umbre ale umbrei/ rostogolite într-un mileniu
care-si deschide larga poarta începutului