SCRISORI NETRIMISE

de Sterian Vicol

În loc de MOTTO

Chiar daca te saturi
cu aripi de albatros
nu poti trece marea!

Clanta
lui Cezar Ivanescu

Absinda, sfinti, biserica
Plâns de clopot însumeaza,
Pe când clanta sferica
Leaga noaptea de amiaza!

Ca de varf de plop legata,
Mâna crucea bandajeaza,
Nimeni n-a vazut vreodata
Loc de plânset într-o raza!


Zarul de pamânt

Umblam, din când în când, cu capu-n nori,
Ca n-am fost sfânt putin îmi pasa,
Dar arde scara lumii când cobori
Si valu-i nalt si-i neagra iarba grasa!...

N-am muscat marul cu samânta în el
Când fost-am ratacit în gradina,
N-am judecat îngeri, si stea, nici clopotel
Tot asteptând caderea-mi ce-o sa vina!

Drept semn a fost o simpla cicatrice
De-aceea poate nu-s prea bun în gura lumii
Chiar daca unii vor rana sa-mi ridice
Din surpare, nu mi-i dor de moarte, nu mi-i!

„N-am fost, apoi, eu fost-am cum nu sânt"
Se-aude o voce sângerând salcâmaria,
Nevindecat de toamna, cu zarul de pamânt
Câstig în taina, cerul din ochii tai, Maria!


Mai frumoasa

Esti mai frumoasa decât asteptarea
chiar când eu o iau pe aratura —
Cineva nu-mi da astâmpar, stii tu,
parca mi-ngrop cartile în grâu
fiecare fruct ca si-n viata mea
creste o scorbura subtire, subtire...
Drogat cu sângele tau în deriva,
navighez prin venele deschise ale Poeziei!
Esti mai frumoasa ca asteptarea mea
când culeg flori de trandafir salbatic!


Numai 66

Când tatal meu împlinea 66 de ani,
eu eram de 66 de zile soldat
cu ranita, masca si carabina,
atipind, ghemuit, în fuselajulunui Mig

Nu gândeam ca acum; atunci,
la poligon, am tras si ratat 66 cartuse
si tot atâtea gloante în vântul Dobrogei
fiindca în minte o aveam pe Elena —

În ziva de 6 august când era bâlci,
cu barci, lanturi, focuri de pistol cu dopuri,
în târgul de pe malul drept al Prutului,
eu am fugit prim oara pe malul marii, la Ovidiu!

(Degeaba scria Ovidiu Nasos 66 de versuri
dedicate împaratului Romei care-l
condamnase la exil în gerosul Pont-Euxin,
pentru ca fluierase o fetiscana de 16 ani!)...

În Î966, când tatal meu Dumitru împlinea exact
66 de ani, fumând pe prispa casei din Tutcani,
iar eu taiasem deja 66 de linii la centura,
am fost adus pe 6 mai de-o patrula, la cazarma

Abia pe 6 decembrie, de Sfântul Nicolae,
locotenentul plutonului (scria 6 poezii pe zi),
m-a învoit sa plec 6 zile acasa fiindca
murise, la 86 de ani, bunica mea Alexandra

Mi s-au întâmplat multe legate de 6,
Ma opresc aici, cu bune si rele,
E ca si cum o viata-ntreaga-am dat cu zarul
Si-abia acum, am, în fata domnului, 6-6! ...

Mai 2009, Tutcani