ÎNTRU CINSTIREA POETULUI CEZAR IVANESCU
(6 august 1941 - 24 aprilie 2008 - 24 aprilie 2009)



S-a împlinit, la 24 aprilie 2009, un an de când Cezar Ivanescu si-a încheiat periplul terestru, pasind pentru totdeauna în împaratia umbrelor si iata ca o institutie emblematica a Galatiului si a tarii, Muzeul de Arta Vizuala, în acest început de mai 2009, i-a cinstit memoria printr-o expozitie anume.
O expozitie de arta plastica si documentara organizata întru slava Poetului cu voce inconfundabila, unul dintre cei mai importanti scriitori români de dupa Mihai Eminescu, geniul cu care adesea i-au fost comparate originalitatea si profunzimea versului. A plecat pe neasteptate si a lasat în urma amintirea unui Om cu o viata tumultuoasa, care s-a consumat jertfelnic, si o Opera bogata, complexa, faurita cu truda aceluia pentru care cuvântul scris a echivalat cu o piatra fundamentala asezata la temelia Ctitoriei Limbii Române.
Desigur, Omul, Viata si Opera sa nu puteau sa ramâna fara ecou în constiinta artistilor plastici. Unii au dovedit-o chiar în timpul vietii sale. Si daca galatenii au fost cei dintâi care i-au ridicat lui Mihai Eminescu în orasul lor, în 1911, statuia în marmura, ce înnobileaza de atunci Parcul Municipal, iata ca astazi tot ei au avut primii initiativa de a-i organiza Poetului Cezar Ivanescu, un alt mare fiu al Moldovei, o expozitie de importanta celei de acum. Aici, la Dunarea de Jos, Don Cezar a avut prieteni statornici, oameni care l-au iubit si l-au pretuit, în repetate rânduri, a recitat si a cântat în Sala Sporturilor alaturi de Ioanid Romanescu, pe scena Teatrului „Fani Tardini", s-a întâlnit cu iubitorii de literatura si muzica, a sprijinit debutul si aparitiile editoriale ale multor tineri scriitori. Este îmbucurator si nespus de placut ca într-un Album cu autografe al Scolii Nr. 29 „Sfânta Ana" din Galati, sa citim astazi o poezie-autograf a sa, intitulata „Doina", datata 5 decembrie 1979.

Doina
! din sapte zile una nu
ni-i dat sa fim doar eu si tu
nu pot în sapte saptamâni nici sa-ti ating a tale mâni
abia cu umbra mai arat în sapte luni abia te vad
sarutu-ti ochii si gura poate de-acum în'sapte a - !