Porto-Franco

Theodor Codreanu

Angela Baciu Moise

Rubrica: Interviu porto-franco  /  Nr. 134/2007

INTERVIU PORTO-FRANCO
Cu THEODOR CODREANU

„CONCEPTUL DE TRANSMODERNISM
SE IMPUNE TOT MAI MULT”

D-le THEODOR CODREANU, va rog sa conturati profilul scriitorului român de la început de secol XXI.
• Care dintre ele, fiindca sunt mai multe, ca în toate timpurile, mai putin în « obsedantul deceniu » proletcultist, când functiona ireprosabil patul lui Procust al portretologiei comuniste. Acum, la început de secol XXI, continua sa existe o varietate „necontrolabila” de scriitori si numai istoricii literari sunt în stare sa faca aici ordine recurgând la tipologii, clasamente etc. dar daca e sa ne restrângem la maximum cu unificarea procustiana, s-ar putea identifica doua categorii de scriitori: una oarecum „oficiala”, corespunzând ideologiei la moda numita political correctness, alta înglobându-i pe cei care nu se conformeaza pattern-ului si care, din atare pricina, sunt extrer r de rasfatati, neconstituind o grupare unitara si, în consecinta, neputându-i concura pe „corecti”, desi, ca numar, acestia sunt minoritari. Neîndoielnic, cei din prima categorie sunt detinatorii pârghiilor puterii culturale, începând cu Ministrul Culturii si Cultelor si teiminând cu editurile sau cu publicatiile de prim-plan. Aici, surprinzator, nu functioneaza regula apartenetei la un partid sau altul, fiindca toate gruparile care vin la putere sunt nevoite sa se conformeze „politicii corecte” si, în consecinta, intelectualii selectati sa dirijeze destinele culturii sunt, fatalmente, „partizanii” ideologiei postmoderniste, fie ca vor, fie ca nu. Asta, ca sa dau un exemplu, a fost soarta lui Augustin Buzura la cârma Institutnlui Cultural Român si aceeasi a ramas pentru înlocuitorul sau H.-R. Patapievici, desi cel dintâi a fost demis pe criterii de partid în favoarea ultimului.
Un portret-robot al scriitorului „corect”? Este neaparat adept al postmodernismului si priveste cu dispret si intoleranta la tot ce se abate de la canon, ca fiind anacronic, traditionalist, valabil pentru secolul al XIX-lea sau, cu mai multa îngaduinta, pentru al XX-lea. Este „globalist”, „europenist”, „democrat”, respinge tot ce e national, refuza sacrul, ca fundamentalism în numele concretului, ataca Biserica Ortodoxa, exulta în fata civilizatiei gay si în fata a tot ce tine de minoritat sexuale, religioase, etnice; este adept al Codului lui da Vinci al celebrului Dan Brown, se consacra pornoliricii si pornografiei în proza si în teatru, este premiat pentru aceasta de Uniunea Scriitorilor si de alte institutii etc... etc.. .
• Ce destin'au avut scriitorii din diaspora? Mai sunt ei astazi vitregiti? Dati câteva exemple.
• Scriitorii din dispora? Au avut si au acelasi destin cu scriitorii din tara. Cu precizarea ca s-au putut bucura de un mediu al libertatii cuvântului. Deci avantajul a fost, din acest punct de vedere, de partea lor. Dar n-au avut patria, în caz ca au iubit-o. Dupa 1989, multi s-au întors în tara, unii ca promotori ai politicii corecte, ceea ce le-a asigurat o pozitie privilegiata, ca formatori de opinie. Altii au ramas în strainatate. O parte dintre ei au iubit si iubesc România. Un risc mare, cum li s-a întâmplat lui Mircea Eliade, lui Constantin Virgil Gheorghiu sau lui Vintila Horia. Însa cine a ramas o mare constiinta nu are nici o sansa sa fie „selectat”, ca sa fac trimitere la mai vechea teorie a lui G. Ibraileanu. Cazul cel mai elocvent este al lui Paul Goma, care continua sa supere mai rau ca niciodata pe oportunistii de toate spetele. Goma, se pare, a fost singurul disident autentic. Ca publicist si scriitor, el nu poate avea decât soarta lui Eminescu.
• Care considerati ca este cel mai glorios moment din literatura româna?
• Literatura româna a avut norocul de doua momente glorioase: epoca marilor clasici si pe cea dintre cele doua razboaie mondiale. Acestea sunt legate, nu întâmplator, de cele doua uniri: 1859 si 1918. adica de o expansiune extraordinara a geniului national. În rest, numai nenorociri, mutilari si haos al istoriei.
• Ce parere aveti despre promotiile '90-sti, '2000-sti? Si despre cei ce vin? Este important sa încadrat într-o generatie? Care credeti ca este datoria unui scriitor de azi?
• Despre nouazecisti si douamiisti impresia mea este catastrofala. Sunt cele mai infantile generatii care s-au ivit vreodata în literatura româna. Rasfatati si ramasi în stadiul narcisiac al evolutiei psiho-biologice, sunt victimele perfecte ale „coretitudinii politice”, pervertindu-si iconoclastic specifica vârstei într-un conformism delirant, nutrit din pornografie si din bascalie miticista. Nu-si aroga responsabilitati fata de soarta neamului românesc, desi acesta se afla la grea cumpana istorica. Le lipseste orice licarire de constiinta nationala, nemaivorbind de civism. Faceti comparatie între acesti mancruti si între pasoptisti, între ei si generatia lui Eminescu, a lui Iorga, a lui Mircea Eliade si veti constata uriasa prapastie dintre numitii pigmei si înaintasi. Îmi place sa cred ca adevaratii tineri stau în afara narcisismului de grup. Mai sper ca si dintre nouazecisti si douamiisti unii sa se trezeasca si sase maturizeze, alungând ca pe o piaza rea acest delirium ...

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR