PUNCTE DE VEDERE

Au disparut dacii
din spatiul carpato-danubiano-pontic?
(Scrisoare catre Academia Româna)

(...)În Liceul Militar "Nicolae Filipescu" de la Manastirea Dealu, între anii 1932-1940, doi profesori de istorie de înalta clasa: pentru istoria antica pe Gh. Lazar- , autor de manuale de certa valoare si pentru celelalte clase pe dr. Al. Vasilescu, cercetator renumit în trecutul poporului român, autor al mai multor lucrari si o stralucita teza de doctorat, cu titlul "Oltenia sub Austrieci". În clasa a VII-a, am luat premiul II, deoarece îmi placea foarte mult acest obiect, fapt ce m-a determinat sa încerc si eu sa realizez unele lucrari cu caracter monografic, parte din ele predate deja Sectiei Istorie a Academiei Române.
În aceasta scrisoare doresc sa ridic o problema care ma framânta de câtva timp, care merita a capata dezlegare, tema fiind controversata în istoriografia româna. În clasa a VIII-a de liceu/anul scolar 1939-1940/ ni s-a spus ca poporul român este nascut din contopirea a doua popoare viteze, dacii si romanii, limba noastra fiind preponderent latina. La vremea aceea nu mi-a trecut prin minte ca voi serie un proiect de teza pentru doctoratul în St. Pol. Economice la Fac. Drept Bucuresti/prin 1948- 49/ cu o tema de istoria dreptului/Lucrarea cu titlul "Prin veacuri luptând pentru apararea suveranitatii si independentei tarilor române Moldova si Valahia". (publicata în 2003, având 295 pag. se afla si la dvs/).
Cele întâmplate în saptamâna rosie/28.VI¬5.VII.1940/ m-au facut sa uit întrebarile formulate atunci, în clasa a VIII-a, mai corect m-au determinat sa le trec în rezervorul de întrebari neelucidate, iar razboiul la care am participat ca ofiter activ, urmat de încrâncenarea vietii sub comunisti si neocomunisti, le-a acoperit cu un strat gros de minciuna si ostilitate comunista, revenind la viata abia când s-au ivit licariri de lumina prin condamnarea regimului aservit unei puteri straine pentru un tânar crescut în cuibul creator de patrioti de la Manastirea Dealu.
Sperantele renascute mi le-au readus în memorie, asa ca vi le comunic dvs., presedintele supremului for care este Academia Româna, care are caderea sa faca lumina, deoarece istorici de marca, precum C. Daicoviciu si Radu Vulpe au pareri ce combat nedumeririle mele. Iata care sunt aceste întrebari, desigur nu sunt numai ale mele, care propun sa fie dezbatute de înaltul for, folosind cinstit informatiile furnizate de istoricii acelor îndepartate vremi, care nu este corect sa fie respinse numai de dragul de a putea afirma ca descindem din MAREA ROMA.
1/ Nu cumva în cuprinsul Daciei Traiane au existat asezari de daci pastori situate departe de centrele ur¬bane unde au fost aduse trupe, functionari si negustori, dacii casatorindu-se între ei, cu timpul învatând limba noua, spre a se putea întelege cu populatia ivita din contopirea celor doua popoare viteze, dacii si romanii? Personal sunt de parere ca atari asezari au putut exista, pastrându-se înca mult timp cupluri de daci adevarati.
2/ N-au existat fiice de daci care, din respect pentru poporul caruia apartineau, din dragoste pentru viteazul Decebal si ura mascata pentru cotropitori sa fi refuzat mezalianta, preferând sa se casatoreasca, pentru mai multe generatii, doar tot cu daci, mai ales ca romanii au parasit Dacia dupa un secol si jumatate, ocazie cu care au plecat militarii, functionarii si negustorii? Eu cred ca n-a fost greu sa se pastreze asemenea cupluri si chiar familii, având în vedere ca asezarile erau la mare distanta unele de altele, caile de comunicatii erau primitive, gospodaria putând trai si fara legaturi cu mândrii cuceritori.
3/ N-au existat fiice de daci, care sa refuze sa se casatoreasca cu roman, preferând mariajul cu daci liberi? Si în aceasta problema raspunsul meu este afirmativ, convins ca nu gresesc, deoarece vor fi fost fete care pierzându-si în lupta tata, frate, logodnic sa fi urât atât de mult pe cotropitori încât sa le repugne si vederea lor, nicicum sa accepte casatoria cu ei.
4/ N-au existat cumva si cazuri de roman dacizati, ai caror copii, crescuti de urmase de daci dârji, sa fi spus cu mândrie ca sunt daci, desi tatal era roman, care învatase limba daca, le acceptasera portul, datinile si obiceiurile. Am cunoscut în localitatea Teaca din Transilvania,în 1945, când m-am întors de pe front, o familie la care am fost cartiruit, care avea o fiica eleva la scoala normala care, cu tata român si mama unguroaica, nu stia nici un cuvânt românesc. ...