DEBUT

ANA CIORICIU
(Galati)

Portret
doar eu stiu sa traiesc si-n farsa adevar,
ciudat sau nu, dualul lasat sa ma aleaga
poate calca durerea în frumusetea florii
dar si sa-mi împrumute iluzii într-un zar

Plecarea
nu
s-a nascut
înca drumul
sa-mi salute
plecarea
cu înnoptarea
mai alba
ca de-un ultim
sarut

Acelasi ecou
rotunda mi-e calea ce tine
acelasi teluric impas
si-ti poarta pasul simetric
în valea aceluiasi ceas.. .
mi-e calma de chin ratacirea
si-ascult acelasi ecou:
de-ngheata ora din mine
secundele cui i le dau?

Cascadele latente
prea plictisit sa ma alungi luminii
nu vrei sa stii mirajul de-a te afla în jocuri,
cascadele latente ce îti adorm în sfere
mai vin din semne tulburi sa îmi atinga umbre;
prea obosit de anii ce îsi dezbraca visul
poti pierde-n oglindirea tacerilor poeme,
cu risipirea clipei ma-mpotrivesc clepsidrei
când îmi refuzi chemarea de-a ocoli iar timpul.. .

Fructul necopt
mi-e atât de dor
sa-ti respir chemarea
cum caderea mi-o porti
în bratele tale
desprins de mine
ca pe fructul necopt!
mi-e atât de alb
si de negru de mine...
cum rasuna a gol
pasii mei din privirile tale ...
tresarind alt izvor!

Târziile porunci
Faceai în ironie piruete
sarcasme în iluzii îmi seduci
si-ademeneai cumintea mea povara
de-ati rastigni
târziile porunci.
Egal îmi cuprindeai prin reverente
aplauze-n ungherele de fum.. .
ce-si renasteau de-a mortii înflacararea.. .
spre cimitirul
fadului nocturn;
Taisuri rafinate în tintire
din arcul unui sfânt necunoscut aliniezi semanticii rebele
sagalnic si
desigur înspre culmi.. .

Veneai secund
odata visam un alt coridor.. .
- veneai secund dinspre mine,
în bezna sa scaperi acelasi firesc
dând muzelor pumni de safire;
lenes, prin nopti lunecai colturos
din ceasul pictat în uitare,
mi-e frig de-un stelar surâs prea canin
în cascade de-albastru! ma doare!