Porto-Franco

Scrisori netrimise

Sterian Vicol

Rubrica: Poezie  /  Nr. 131/2007

Untitled Document

SCRISORI NETRIMISE
de Sterian Vicol

Pânze de corabii
(la aniversarea a doi prieteni)

 



Fiecare manuscris, însumând sute si mii de semne/însemne/litere/ vocabule, toate vii când ti-arunci ochii pe ele, nu se poate sa nu semene cu o pânza de corabie care înhama vântul spre a atinge tarmul visat dintotdeauna. Tot metaforic vorbind, daca fila unui manuscris este pânza tesuta în zile si nopti, corabia este însasi Cartea - o trecere prin sânge a tarmului spre alte tarmuri.
Poetul este timonierul care uneori asista neputincios la ruperea pânzelor si a catargului, corabia sa intrând în deriva în timp ce îngerii salvatori o repun din nou pe miscatoarele carari.
Doi poeti, doi timonieri am cunoscut în adolescenta mea. Unul având ceva din Esenin dar si din Tonegaru (nostru /galatean), altul aducând chiar a capitan de vapor împovarat de legendele Olimpului, de iubirea zeilor ademeniti la Dunare si de Baragan. Nelu Oancea e Unul, Valeriu Gorunescu e Unul. Iatai pe amândoi sarind fiecare vârsta lui: Valeriu - 85, Nelu - 70. N-am cum sa nu scriu doua rânduri despre ei fiindca, întâmplator sau nu, ei mi-au publicat primele manuscrise (nevedite în zile si, mai ales, nopti), unul în ziarul Viata Noua, celalalt în Almanahul Pagini dunarene. Mai mult, Nelu Oancea "m-a urmarit" si dupa ce a plecat în capitala si a devenit unul dintre cei mai buni redactori de poezie. M-a debutat la Ed. Eminescu cu volumul "Harfele grâului", editându-mi apoi alte si alte carti de poezie. Dar bonomul, poetul si prietenul poetilor, Nelu Oancea a mai publicat la editura amintita, cred ca nu exagerez, circa douazeci de scriitori galateni. Celalalt, Valeriu Gorunescu care iubea poezia mai mult decât femeia, femeia mai mult decât poezia, a fost mentorul mai multor promotii de poeti în care a crezut si care nu l-au dezmintit, între ei numarânduma si eu. Drept recunostinta, în revistele literare, în cartile mele le-am dedicat, hat, în tinerete, poeme scrise cu inima, pe care le reiau aici, în acesta pagina, gest de adevarata prietenie, urându-le
Sanatate întru Multi Ani!

 

UNDE-S
Poetului Nicolae Oancea

Ciresul înflorit în mijlocul râpii!
Nimic nu te poate acoperi de-atâta regasire,
În timp ce cobori în adânc, te cobori
În lumea de iris a copilariei!

Cine sa-mi rupa carnea în fâsii
Daca nu salcâmii si trandafirii salbatici
Prin care si acum mai atârna culori
Din camasa destramata?

Rugi pâna jos si serpi împletiti în iarba
Ca-ntr-o pânza enorma de paianjen devorat
De însa-si caderea noastra de copii,
Pe lama izvorului, subtire, de sunet!

Ciresul înflorit în mijlocul râpii
Si oile blânde, pascând ca vacile domnului;
Unde-i copilul sângerând, unde-s amiezile,
Calesti cu roti de roua, fulgerând?

(din vol. "Vânatoare nocturna", pag. 29, Ed. Eminescu, 1981)


PRO AMICITIA

Prietenului si poetului Valeriu Gorunescu

Nu beau niciodata
paharul pe jumatate,
cînd beau cu prietenii
mei bun.

Inima mea ar fi fulgerata
si-n genunchi, ar sângera
Strunele de jar vor suna
în trupul meu
tacerile mele de piatra,
în care nimeni nu poate
muri!

Trebuie sa bem,
nu pentru betia carnala,
ci pentru un templu
în care se aude
sunetul curat
al sfântului izvor.
Izvor, izvor, izvor.
Aceasta pasare
fara moarte!...

 

Voteaza:
Total: 1.00 (2 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR