MARTURII

Ce e de cetit pentru un om tânar

Pentru a doua oara în viata mea mi se pune întrebarea "ce sa citesc". Acum 30 de ani mi s-a parut ceva normal, acum mi se pare a fi o curiozitate, pentru ca acum nu se mai citeste, nu se mai simte nevoia cetitului. Sau mai bine zis, nu se simte nevoia altor lucruri decât ce e scris în "modurile de întrebuintare" a nenumaratelor instrumente care ne înconjoara si nu lasa nici o scapare, ca serpi care se încolaceau pe trupul lui Laocon si a celor doi fii ai sai. Tot felul de masinarii consumând electrica la rândul ei fabricata în uzine unde sparg ultimele unitati ale materiei, atomi: masina de gatit mâncare, de "toastat" pâinea, de amestecat aluatul, de batut frisca, de auzit muzica de dimineata pâna seara, de vazut, de neînchipuit, de la ultimul atentat pâna la facutul act genezic sau actul erotic, si asta de dimineata pâna seara... Unde mai pui computerul, internetul, faxul, telefonul mobil, prin care cu ajutorul satelitilor, te poti gasi oriunde ai fi pe suprafata pamântului.
Traim un fel de viata dupa care americanilor din Statele Unite, forta tânara de o vigoare impunatoare, care se ocupa, cel putin pentru moment, cu alte lucruri, decât "cetinul". Asa ca e aproape o îndrazneala, sa începi cu "cea ce este de cetit". Iata de ce spun, ca trebuie sa ai mult curaj, ca sa te apuci de cetit.
Cum ma apropii de sfârsitul vietii, m-am gândit sa las orasului de unde m-am ridicat o "biblioteca" - o adunatura de carti demn de a fi cetita de un tânar doritor de a purta denumirea de "intelectual". Ei bine din toate partile, de aproape întregul mediu al societatii în care traiesc mi se spune: faci o prostie, dai bani degeaba, cine o sa mai ceteasca bucoavnele pe care le strângi? Ba unii mai avansati în noul fel de viata "automat-electrica" (spun si eu asa ca s-o pot identifica) spun: degeaba tu, ceea ce se denumesc "carti", sunt ceva care dispare, de cetit se va ceti numai în computere si va dispare si aceasta forma înlocuita de discuri care vor spune ce e de aflat. Si stiut. Transmisiune directa, orala.
Si ce strâng eu? O colectie de Biblii, cea juridica, editia Stuttgart, ( asta pentru ca socotesc, ca nu se poate ca un "intelectual" sa nu aiba o minima cunostinta despre judaism si limba ebraica. Paul Valery într-o conferinta importanta a declarat civilizatia omenirii ridicata pe cultura mediteraniana-judaica pentru religie, greaca pentru arta si romana pentru lege). Aceasta Biblie de la Stuttgart are o traducere germana în paralela celei ebraice. Tot asa si Evangheliile scrise pe greceste cu traducerea germana alaturi. Mai sunt strânse de mie si Biblia latina, vulgata, cea frantuzeasca denumita de la Ierusalim, cea englezeasca din secolul XVII asa zisa oficiala, si în sfârsit cea a Institutului Biblic din New York. Vin la rând textele clasicilor greci si latini în tiparitura bilingua franceza, toate în colectia Bells Lettres sau colectia umanistului francez Bude. Literatura patristica e prezenta tot în greaca si latina cu traducerea franceza alaturata. Este publicatia iezuitilor francezi; Collection Sources Chretiennes.
Cu aceasta cetire te înlesnesti cel putin cu limba latina si greaca. E de presupus cunoasterea deosebita a limbii franceze, totusi limba fundamentala a culturii moderne. Pâna la sfârsit de cetit literatura clasica franceza, dar si cea italiana, germana si engleza. Dar asta înseamna cunoasterea pe lânga limba franceza, dar si cea italiana, germana si engleza. Pentru ca cu toata perfectiunea traducerilor, e mult mai valoroasa parcurgerea cetitului în limba în care a fost scrisa. Se adaoga literatura rusa, cea care contine dezvoltarea formei de povestire care este romanul. Recunosc este prea mult sa poti s-o cetesti în limba rusa. Si totusi cunosc oameni, desigur putini, care o pot face.
Si mai presus de orice cunoasterea literaturii române începând cu cronicarii. Limba româna are aceeasi substanta de expresie - adica volum de cuvinte ca si limba engleza, care e stiut, are mai multe cuvinte decât cea franceza. Dar pe lânga aceste pietre de constructie, ca sa zicem asa despre cuvinte, are o mare posibilitate stilistica, exprimarea fiind de o mare mladiere si în acelasi timp de puterea de concentrare si de ascutita precizie.
Crisan V. Museteanu