SALON POETIC 2009

Pr. Croitoru Ion - Liesti

TULPINI ÎMPLETITE

Toamna târziu cuvintele coapte se desprind
Din copacul batrân batut pe coasta de vânt
Si pamântul îi suge din coapse mireasma calda
Curata si cruda ca mirul în luciul de-argint

Ca tânar hoinar cautat-am cu gândul salbatec
Sa smulg din lastarii paliti credintele moarte
Amintindu-mi de basmul ce mi-l spunea bunicul
Când mergeam amândoi în urma carului tras de boi

Pe poteca padurii curgea lumina serii usor
Din împletiturile rugului de mure se înltau tulpini
Într-un tulburator amestec de verde cu verde viu,
Când amurgul îsi îngropa surâsul în fântâni.

Tristetea coboara alene pe funii în proaspatul mormânt
Si norii de zdrente se rup în fâsii pe crestele muntilor
Sa lege în cruce rana sângerânda a padurii ranite
Când buciumul pustnicului batrân rasuna a pustiu.

Umbra-mi ce pluteste usor pe apele tulburi din vad
Cu ochii de lup înlacramati de gâtuita tacere
Cu fata întoarsa spre mine, rece si trista ca o stânca,
Ma astepta sa revin ca un pierdut calaret barbar.



FLUTURFI CU ARIPI DE CATIFEA

Mi-au ramas în urechi glasul ecoului pierdut
Îngropat în amintiri, când mergeam amândoi
SA risipim pe pajiste iubirea, dând clipei tribut
De pe margini de alei, flori proaspete de trifoi.

Priveam cum striveai în degete subtirile petale
Si nu-mi povesteai nimic despre taina lor
Doar frunzele ce se rostogoleau sub talpile tale,
Îmi aducea de departe în piept freamatul codrilor.

A vântului aripa ma mângâia cu aerul rece
si auzeam în departare ademenitoare cântece
Ce-mi umplea sânul de fluturi cu aripi catefelate
Coborâti pe fir de in aurit din ceruri înalte.

Ea îmi face semn cu degetul pe buze si eu tac,
Pe unda verzuie a cerului de primavara un pitpalac
Ne privea cum ne cufundam în infinita tacere
Turnându-ne dintr-o cupa în simtiri, putina durere.

Ce frumoasa era cupa în care curgeau din ceruri
Subtiri rotiri de pala de foc ca o pulbere de stele
Aprinzând dintr-o data în trupurile uscate de gânduri
Flacara vie a iubirii ce ne-au luminat cararile.