PREMIlLE PORTO-FRANCO

AMALIA TREPCA
Premiul Revistei Porto-Franco
la Festivalul national de poezie "C. Conachi", Tecuci, oct. 2008

sclipind în soare

doamna de la 5 care spala vase sunt eu
si tigara uitata de-un domn pe pervaz e chiar
rasuflarea mea
veioza din colt e linistea mea pe care as vrea sa o pot
privi toata noaptea de pe
trotuar
florile de pe balcon stiu ca le-am udat azi-dimineata
cântând
orice chip se scrie pe dosul palmelor mele lipite
de geam
respiratia pielii speriate
plamânii ce trag adânc din ultima noapte
pleoapele subtiate de vântul de pe o stânca
de care s-au frecat animalele padurii în fuga lor
de vânat, dupa vânat
azi nu mai conteaza cine-i invingator
fiindca oricum in curand voi fi
apa prelinsa din covoarele intinse la uscat
pe care au mers mama si tata
si copii, si copii lor
azi nu mai conteaza cine mai traieste
fiindca oricum în curând voi fi
deschiderea unui geam sclipind în soare.


articulatie

tocurile ferestrelor gem
sub greutatea privelistilor
dintr-o data preapline

îmi scapa
oameni si umbre
si sufletul meu tradator

articulez
fiecare geam înspre orizont
si ochii ma dor
de lumina calda si cruda
care ma pune sa sarut orice floare din drum
si-mi spune sa iubesc tot ce mint
sa seduc tot ce scriu.


orbita

sufletul se învârte
ca ochiul care se roade speriat în orbita
pâna la lacrimi
atunci când e prea multa lumina.

dezghetul apei din care suntem facuti
ustura locurile din care muscam

sufletul se învârte
lovindu-se de stâlpi si copaci
pâna la orbire
pâna la sânge
pâna la fluviul trecator cimitir de oras.


peisaj

aerul se destrama în ate lungi
rupt de patima unui îndelung purtat

se vede sufletul strazilor galben si pustiu
încheieturile caselor trosnesc sub loviturile lunii
iar noaptea se prabuseste
scuipând din plamâni vieti de vânt

ochii disting urmele lasate de fostele armate
iar cutitele taie acelasi membre uscate
pe care le spalam zgomotos pe timp de zi

un vis ameteste deasupra unei fântâni
caci doar înecat se poate vedea.