PAGINl DUNARENE

MONEDA
o povestire de Violeta Craiu

Un blestem prefigurat, parca zamislit din
adâncurile vremilor apuse, mai mult ireal decât real, tropoti peste orasul amortit, cenusiu si fara vlaga. Nu doar norii de pe cer se îngramadeau sa sustina nedumerirea vânzatoarei de ziare, într-o zi de octombrie; oare de ce se mai sapa o groapa si un sant în apropierea chioscului mic si incomod, înclinat aiurea pe o piatra colturoasa? Doi oameni trecuti bine de saptezeci de ani se sustineau reciproc, balabanindu-si mâinile, cautându-si fiecare echilibrul uitându-se când la vânzatoare, când la frânghia murdara legata de doi pari apoi paseau timid pe trei pietre catre panoul din pal acoperit cu o folie de polietilena ce adapostea ziarele recent primite.
-Nenorocitilor astora le-a intrat în sânge sa faca santuri pe Regala în fiecare toamna!
De, iarna, ei stau la caldurica, noi facem pârtie prin noroaie si zapada sa cumparam un amarât de jurnal. Cica au bani sa modernizeze centrul civic.
- Ei, au bani! Cine are bani?! În ziarele astea citim acelasi minciuni, aceleasi mascari, doar sa subjuge asteptarile oamenilor. Mi-e greata de publicitatea de mai ieri cu aderarea, cu pretul petrolului, cu epidemia de gripa din Australia si cu banii aia, azvârliti ca la câini, pentru marirea pensiilor noastre.
- A! Nu vreti sa amintiti de bârfele locale? — interveni vânzatoarea privind piezis de-a lungul strazii scuturând energic o cârpa alba. De când primarul v-a asfaltat mahalaua, nenorocita aia de Chercea, parca s¬au mai înviorat si privirile domniilor voastre. Tot spre rasarit va îndreptati...
- Noi?! — exclamara cei doi.
- De când cu Vestul cine se mai uita la est? Esti mica, madam! Nu prea le ai cu politica...
- Nu uitati ca vând ziare...
- Vinzi minciuni!
- Pe care le credeti ca toti ceilalti...
- Suntem un popor blestemat sa-si duca tristetea pe umeri, sa-si lase copiii sa plece în lume ca sa munceasca pâna si-or rupe oasele si politicienilor sa le umple buzunarele tot mai largi.
- Uita-te la noi, venim din cartier sa cautam o vorba cu matale, sa ne mai treaca de of. Curând ne vom pierde într-un viitor nesigur, vom fi asimilati de o tehnologie pe care noi, cei mai în vârsta, nu o vom întelege; iar de limba, ce sa mai vorbim... Trosneste sub noi istoria acestui oras! Numai eu stiu de câte ori a fost reamenajata aceasta strada si câte denumiri a avut, dar pentru mine tot Regala ramâne!
- Nu mai plânge, tataie! Devenim europeni! Orasul va înflori si tinerilor le va placea acest lucru. Vom avea strazi curate, asfaltate ca în Occident, iar strainii vor vorbi frumos despre noi.
Câtiva muncitori de la drumuri s-au apropiat în liniste si-au depozitat hainele groase si bagajele în spatele chioscului de ziare. Îsi dadeau din mâna în mâna o sticla de plastic cu apa astâmparându-si setea. În mintea unuia dintre ei încolteau gânduri stranii. Desi se odihnise, se sculase ostenit, simtind nevoia nebuna sa stea de vorba cu cineva de încredere. De când mijisera zorile cauta pe cer un loc luminos crezând ca acolo va gasi raspunsul pe care îl astepta. Îsi sterse cu palmele pantofii curati, de un albastru deschis, luati de dimineat apipaind atent buzunarul de la spate. Simtea o dorinta puternica sa scormoneasca pamântul reavan, sapat ieri cu excavatorul, sa adulmece, strecurându-se ca un jucator de carti înfocat, fara sa piarda prilejul câstigului Mâinile muncite, batatorite de târnacop si basicate în podul palmei, emanau o caldura usturatoare. Le privea cu dezinteres. Exprimau puterea lui de barbat.
Cei doi vârstnici dezbateau noile preturi la caldura, vociferând când unul când celalalt acompaniati de alti trecatori care se opreau asculte. Vânzatoarea îsi vedea de treburile ei, intervenind când si când în discutia celor doi. Doar omul de la drumuri continua sa-si priveasca palmele pe rând. Se vedea ca facea eforturi sa înteleaga ceva; ceva ascuns acolo între cutele dintre cele doua linii ale vietii si ale norocului. Obrazul — brazdat de arsita verii — tresarea sub gândurile nerostite asezate cuminti pe buze întredeschise. De aproximativ o luna lucra zilnic la saparea celei mai importante strazi din Braila, strada care a purtat pasii ostilor Imperiului otoman, comerciantilor si târgovetilor veniti din Tara Vrancei si a Brasovului si a Buzaului, armatorilor greci si hamalilor braileni. Un furnicar de oameni care s-au perindat prin acest oras.