REMEMBER

LICA RUGINA
sau
Urmele pasilor lasati de trecerea sa

Când Liana Rugina, sotia sa, m-a anuntat telefonic ca "azi noapte a murit Lica", pe moment, am avut sentimentul ca limbile marelui Orologiu, care ne dramuieste cu zgârcenie timpul sederii noastre pamântene, au încremenit pentru totdeauna! Si asta, pot spune, din cauza unor ratiuni mult mai profunde, metafizice, nicidecum ca am fost surprins. Asteptam ca într-un rastimp relativ scurt inevitabilul sa se produca... De fapt, ultimii sai ani de viata i-am considerat ca facând parte dintr-o minune care doar lui i se putea întâmpla.
Suportase doua interventii chirurgicale extrem de dificile, din care iesise învingator, depasise cu mult termenii de garantie si pronosticurile exprimate de medicii specialisti si se dovedise cu prisosinta un supravietuitor al vicisitudinilor sociale, de orice natura, pe care a fost nevoit sa le înfrunte...
Profesor de elita, gazetar si scriitor de mare talent si-a facut prezenta personalitatea celor din jur, celor care l-au cunoscut, printr-o discretie pe care numai bunul simt si sufletul lui mare puteau sa i-o dea.
Scriitorul Lica Rugina n-a scris mult, însa a scris cu mare talent si cu un deosebit respect fata de limba materna. A lasat în scurta sa trecere prin viata urmele
stradaniilor sale care nu se vor sterge niciodata si anume cartile: "Sarea la vremea ei" (proza scurta), "Poveste de Craciun" (literatura pentru copii", "Vasile cel neluat în seama" (proza scurta", "Diminetile Evei" (roman), multe eseuri literare, comentarii critice, fragmente de proza etc. publicate în revistele de specialitate din tara.
A mai ramas în urma sa drama istorica "Blândetea aspra", inspirata din istoria Moldovei secolului al XVII¬lea, în care personajul principal este marele carturar Miron Costin, piesa care, din niste considerente obscure, nu a vazut lumina rampei în timpul vietii autorului. Ne facem o datorie de onoare fata de Lica Rugina, cel care nu de mult ne-a parasit si publicam, spre cunoastere publica, o parte din textul acestei piese
Constantin Vremulet