RESTITUIRI

Literatura, cultura, constiinta
de Constantin Ciopraga

Relativitatea frumosului e un fenomen estetic demonstrat. Scriitori din generatii diverse propun contemporanilor mostre de literatura si opinii care, tacit sau nu, tind sa nege ce a fost înainte. Fara aceasta obisnuita prezumtie a creatorilor, literatura ar sfârsi în manierism. Progresul în arta. nu înseamna totusi inovatie la modul absolut, ci asimilare si resistematizare si în special optica originala. Eminescu, Arghezi, Blaga reprezinta, ca exponenti ai spiritualitatii românesti, puncte de sosire si, implicit, puncte de plecare pentru altii.
La modul figurat - critica literara are în vedere alcatuirea fiselor de temperatura relative la fenomenul creator cotidian. Descifreaza valorile în mers si tine cumpana valorii. Istoria literara s-ar ocupa, considera unii, cu valorile cristalizate deplin, ca efect al distantei. Practic, prin fenomenul de polisemie caracteristic marilor opere, aceasta se redimensioneaza însa necontenit, încât privind din prezent spre origini, prezentul devine un punct de perspectiva mobil. Nu exista valori imuabile, ci numai valori în jurul carora se problematizeaza. Istoria literara îsi împlineste destinul extragând din materia lfuctuanta a frumosului, sensuri, dialoguri cu timpul, mesaje umaniste, în esenta ceea ce intereseaza permanent: viata ca experienta de creatie... Cu alte cuvinte, cultura se ridica de la aluviuni inerte la tensiuni în constiinta. Trecând peste meandre si bucle încetinitoare, ea se autoregleaza: prin decantari, prin suprapuneri si cristalizari în spiritul epocilor;
cultura propune un ecumenism. Ca fundamentului popular al culturii noastre i s-au asociat demersuri ordonatoare si voci ale unor mari creatori, e fapt semnificativ. A fost o evolutie organica ducând la transsubtantierea impulsurilor primare; la Eminescu, la Blaga ori la Sadoveanu, la Pârvu si Eliade actioneaza polisemantic duhul ancestral, chemari ale pamântului, abisalul cu toate implicatiile lui. "Noi - scria Eliade - ne alfam realmente la mijloc, între doua culturi, orientul si occidentul, noi putem înalta un fel de pod, putem înlesni comunicarea valorilor între cele doua lumi...
In cazul generatiilor, nu doar cronologic îsi cuvântul, ci si contextul plurivalent determinând fie acordrul fie dezacordul; intra în actiune cadrul mobil, arborescent, în care se manifesta subiectii. Ramâne de vazut ce va deveni în materie de creativitate, globalizarea. Sigur e însa, ca personalitatile puternice nu se afiliaza curentelor, ci le domina. Altfel spus, individualitatile accentuate nu vor sa stie de plutoane, nci de batalioane!
(...) Oricum, disputa "arta cu tendinta sau "arta pentru arta" de la Contemporanul, continua cu argumente noi. Tendinta nationala, traditia coexista cu aspiratia de sincronizare cu fenomenul estetic european. Se accentueaza constiinta unitatii nationale, încât scriitorii au în vedere întreg teritoriul românesc. Cum literatura unui popor aduce în contextul universal perspective proprii, literatura româna a epocii nu poate fi decât diferentiata de altele.
Valoarea, calitatea ondulatorie, este inevitabil supusa interpretarilor. Exista, e drept, valori fixe, permanente, si valori oscilante. În fapt, toate acestea au sanse de perenitate (concept suplu) creatii care, cu mijloace universal-valabile, invita laun umanism global...
*Fragmente din alocutiuni, confesiuni, interviuri