Porto-Franco

Vraja orientului

Fanus Neagu

Rubrica: Pagini dunarene  /  Nr. 134/2007

FANUS NEAGU:
VRAJA ORIENTULUI

(fragment din romanul Asfintit de Europa, rasarit de Asie volumul II) – în curs de aparitie

Gasindu-l pe Tonino Delaruce într-o stare de spirit neconvenabila, Toma Zodian hotarî pe loc sa-i arunce un os cu zgârciuri gustoase.
- Frumoasa zi a mai coborât astazi pe pamânt ! Deci, mult noroc la toata lumea, începând din buza
Dunarii brailene pâna-n malul Nilului albastru.
Frumoasa zi se compunea în principal dintr-o lumina calma, egal distribuita zarilor deschise, din Dunarea alunecând domol în matca ei si din cerul cu
adâncimi generoase.
Frânt de sale, Tonino se barbierea, privindu-si obrajii de o slutenie memorabila când într-un ciob de oglinda, când în fereastra deschisa în ape între imaginile rasturnate a doua turnulete de nori cumulus. Bustul lui de culoarea bronzului învechit întrecea în grosime stâlpul central al scrânciobului întepenit în tiparele uscaciunii. În fata cascarabetei de scânduri cu acoperisul din carton gudronat, Yvonne Zapodeanu, în rochie cernita, cu parul strâns în vechiul bandou rosu-brun, dezghioca pastai de mazare, îngramadind boabele într-un ciur si tecile într-un lighean peticit cu cositor. Alaturi de obisnuita-i buimaceala, Yvonne murmura cugetari infantile, de genul celor ce însotesc florile de câmp presate în caietele oracol ale elevelor din cursul inferior al liceului: o piedica-n calea uitarii.. . soarta nebuna, buburuza-n furtuna etc.
Drept raspuns la salutul emfatic, Tonino îi arunca lui Toma Zodian o privire banuitoare.
Emisarul lui Necsari încerca atunci sa capteze atentia Nebunei de miere neagra:
- Saru' mâna, Yvonne, mia viola del pensiero*
- Trasni-te-ar Dumnezeu, sa te trazneasca! Trânti Yvonne, izbind cu piciorul în lighean si împrastiind tecile.
- La bucuria pe care-am strârnit-o, declara calm Toma Zodian, s-ar impune sa parasesc în patru labe aceasta vatra ospitaliera.
Dar în loc sa-si ia talpasita, înainta câtiva pasi, se lasa pe-un butuc de salcâm retezat la patru palme de la radacina si lustruit temeinic de frecarea cu multe coccisuri. Aprinse o tigara parfumata si atinti privirea pe un burdusel cu brânza atârnând la streasina cascarabetei, la mica distanta de-o litografie reprezentând împuscarea Împaratului Maximilian în Mexic, mâzgalita pe margini cu cerneala violeta. Lumina frumoasei zile punând în evidenta adâncimea zarilor poleia cu argint roscovii din mijlocul maidanului, solzii de peste lipiti din fusele picioarelor lui Yvonne (nu poarta desuuri, îl fulgera gândul pe Zodian, n-are ce ascunde) si destrama nemilos carminul a trei fire de maci înfloriti înfipte în gâtlejul unui uleior, lânga prag. Treptat, tacerea împietrita a celor doi frati lua în mintea lui Zodian conturul convingerii ca divinitatea nutreste intentia secreta de a-i suci gâtul cu laboaiele lui Tonino. Se decise pentru contra atacul prin flanc.
- Mi s-a soptit, Tonino, c-ai fost ieri sau alaltaieri la curse, la Ploiesti. Ce trapasi grozavi mai sunt pe¬acolo?
- Nu mai sunt, i-au casapit pe toti.
- Dar ce, i-a cuprins subit nebunia pe aia de la
Ministerul Agriculturii?
- Jigodiile aduse de voi la putere au bagat tara asta în necazuri mai ceva decât comunistii.
Raspunsul brutal nu-l impresiona pe Zodian.
- Ma mira sa descopar ca inteligenta ta e afectata de-un sentimentalism deplasat. Obrazul lui Yvonne retine clar numai întâmplari din vis, asta-i de înteles.
Dar tu... Regreti tu ce e mort si risipit ?
- Kako hronona! Trânti Yvonne.
Zodian vru sa stie ce spusese Yvonne.
- O înjuratura greceasca, preciza Tonino. Straveche.
- Din antica Elada? Ma onoreaza, crede-ma. Dar nu-mi intra-n cap cum de tu, subinginer Tonino Delacruce...
- Înginer din cap pâna-n picioare, chiar daca nu profesez de când ati distrus uzinele de utilaj greu.

...

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR