CUMPENE

TRAVERSADA
de Nicolae Bacalbasa

Traversada este parcurgerea oceanului, departe de orice tarm, zile lungi de pustietate marina.
Apa si iar apa. Daca iubesti apa realizezi ca este diferita de la clipa la clipa si te instalezi confortabil, euritmic în aceasta realitate.
Daca nu...
În noptile de cart a traversadei Atlanticului de sud l¬am descoperit pe Edi. Edi de la Eduard.
Edi este basarabean de la Cahul, aproape de malul Prutului.
Marinaria a terminat-o la Constanta, la "Mircea cel Batrân".
Vorbeste româneste cu un usor accent în schimb are o engleza impecabila. imi povesteste despre studentia din orasul tineretii mele:
"Cam foame, profesori corupti si nu prea puteam sa ma lipesc de nici o fata. Nici eu nici colegii mei din Moldova.
Om vorbi noi cu totii româneste dar noi moldovenii aveam un alt simt al umorului. Si asta blocheaza orice relatie..."
În întunericul de bezna a noptii fara nici un pic de luna, de parca ar fi fundul iadului, doar cadranele luminoase ale radarelor din comanda rup vraja apasatoare a întunericului, Edi filosofeaza.
- Statul în rada, un ban gramada. Asa se spunea la Navrom.
Traversadele astea sunt un ban usor castigat. Nu tu intrat în porturi, nu încarci marfa, nu descarci. Doar tii de drum.
E un lucru simplu pentru care esti relativ bine platit.
Undeva lânga noi clipoceste lumina pupa si lumina intermitenta de pe catarg a unui vas pe care nu-l puteam zari. Trecem la numai o mila de el. Lumina intermitenta ar trebui sa aiba catamaranele si vasele pe perna de aer. Adica nave ce nu se afunda în grosul apei.
Sa fie chiar un catamaran?
În întunericul noptii Edi filosofeaza despre marinarie. - La vapor trebuie sa dormi când nu ti-e somn si sa manânci când nu ti-e foame.
Edi are la Cahul nevasta pe care o iubeste si doi baieti gemeni.
Edi ara oceanele lumii pentru familie.
Daca un ofiter de marina la o mare companie este bine platit, un ofiter de marina din Basarabia este platit cu totul exceptional.
Ce stim noi despre asa zisa noastra sora?
Tot de la Edi aflu adevarul.
- Sub Mircea Druc au fost cei patru ani flamânzi ai Moldovei. Între 1995 si 1999. Pentru unii perioada asta s.a întins pâna spre 2003.
La tara copiii nu mergeau la scoala, nu aveau bani de haine si ghete. invatatorii plecasera la munca în Occident.
Oricum, în învatamânt nu s-au platit lefuri trei ani si când s-au dat, s-au dat neactualizate, deci nimic
Rudele mele de la tara mâncau malai cu apa si sare. Pâinea era de neimaginat. Câinele prindea coceanul de porumb cu ferocitatea cu care altii prindeau osul. O para pentru câine era un eveniment.
Edi este tip calm. Se controleaza.
Din când în când izbucneste.
Suntem pe furtuna. Nava e mare, noua, solida. Afara e vânt de forta 7-8, valul are doar un metru si jumatate dar hula este de trei metri.
Suntem în tangaj si din când în când spargem valul.
Apare atunci în noaptea întunecata, fara luna, o pata verde irizanta. Este apa trecuta în dreptul luminilor de pozitie.
Vaporul e ceacâr. Are un ochi verde si unul rosu. Eu stau în comanda de partea celui verde.
Uneori zdruncinatura este foarte mare si comanda
(la 30 de metri de suprafata apei) este învelita în stropi. Pornesc automat stergatoarele.
Insectele lente ale stergatoarelor se târasc pe geamurile încrustate de sare. Edi e în plin scandal cu seful mecanic, un polonez flegmatic.
Astuia i-a pornit alarma la hidrofor, se consuma prea multa apa la geamuri.
Edi clocoteste:
- Dar daca nu vad pe geam si-l ciocnesc, cum e?
Adineaori am trecut pe lânga un cargo. Rosu în rosu, dustanta mica. Dar daca i se strica chiar atunci principalul, motorul principal sau i se blocheaza cârma?
Te joci cu asa ceva? Prea multa apa, ai?
Departe de familia pe care o iubeste, fragmentându¬si viata în carturi, destept, vioi, devenit doar scula de vapor pentru leafa fabuloasa de necrezut pentru locuitorul Basarabiei, Edi îsi ducea crucea.
În întunericul noptii, pe apele framântate ale Atlanticului îmi sting mica angoasa a departarii de casa în sueta cu acest barbat tânar, destept în care se împletesc tandretea si cinismul.
Iar în întunericul comenzii cânta Florin Margineanu. Muzica underground.
Aoleu ce fata ai
Când te scoli dupa...