POETI DUNARENI

MARCELA BARBU

APRILIE INDRAGOSTIT

Ploaie, muzica, noi doi privindu-ne în ochi
stingheri si straini împartind aceeasi scrumiera,
Cascade de cuvinte învolburându-se îsi
pierd sensurile dând viata haosului din noi.
Poate-am mintit sau poate sufletele noastre
au înflorit ca pomii daruind miresme.
Zâmbeai iar jarul din inima mea
ardea mocnit...
Iarta-mi albastrul cu care îti sfasiam carnea
si bucura-te de merele-ti dulci cu
arome de lapte matern, de pântecele-mi ce
îti tremura cuminte în palme fierbinti,
de buzele ce se deschid soptindu-ti numele.
Strânge în bratele tale darul minunat
Aprilie îndragostit.


ADUCERILE AMINTE

Tâmpla mea lipita de pamânt
se hraneste cu uvertura firului de iarba
ce creste sub pasii tai.
Vechea clopotnita din crestetul dealului
plânge dupa primul nostru sarut
furat sub ploaia florilor de salcâm.
Ne cheama urmele trupurilor noastre dezgolite
pe nisipul... pulbere argintie de lânga izvor.
Era pe vremea când nu învatasem a plânge
iar viata ne parea coloana infinitului
când întindeam bratele catre ziua de mâine târziu în noapte.
Culege-mi fiori din poiana viselor noastre
si întinde-te lânga mine pe asternutul moale
de fân proaspat cosit sa numaram stelele ---
licurici luminând universul.
Iar daca vreo data herghelii de cai salbatici
îti vor alerga prin vene întoarce-te sa sorbim
aducerile aminte.