REMEMBER

ANA MÂSLEA - 70

APROAPE IARNA.

Alaturea de toamna si la un pas de iarna
îmi aflu vesnicia pe fluierul de luna
si mi-s prieteni parca padurea si frunzarul,
Iubirea mea cararile-si aduna
în florile batute-n diamante
si brume ratacite-n ochi de stea.
Se-apropie ninsoarea, mireasa pregatita
sa-ntâmpine iubirea într-un sarut de nea.


DREPTUL DE A FI

Doamne, cât am mai ales
pasul rar de pasul des,
luna mea de luna sfânta,
steaua care se împlânta
pe o moarte neîmplinita.
Doamne, cât de umilita
a trecut ziua în noapte,
numarând ceasuri vreo sapte,
clipe numarând vreo zece,
ca sa vad cum nu-mi mai trece,
sa simt ce nu pot simti
pân' la dreptul de a fi.


POEM

Esti ca o salcie trista-n iarna,
Învaluire de salcie-n vara,
lenesa-salcie, galbena-verde
toamna când nimeni n-o-nconjoara.
Salcie-n vânt, rea, blestemata,
în ploaie dor de-mprumut
CA o floare de salcie-n soare
mereu cel dintâi, mereu la-nceput.
Mângâierea lunii în plete
de salcie iesita în drum
îmi pari, când esti prea departe,
când nu esti aici si acum.


ÎN ASTEPTAREA ZAPEZILOR

E aspru soarele, e neîmblânzit,
apa-nghetata viseaza verde,
visul meu astazi este albastru
si-mi spune ca luna va pierde

ultima raza pe-o pasare rara;
inelul din urma pe-un deget de mire
ce va ramâne s-astepte într-una
sfanta, o, sfânta nuntire...

Vremea ma închide în calendare,
orele i
orele iernii pe loc se rotesc
si eu ma visez în somn de ninsoare
si-mi pare ca stelele cresc
Visu-i când alb, când albastru,
ninsoarea viseaza rai verde;
ningând cu-asteptarile mele
înca o iarna se pierde