CRONICI AMICALE

Gheorghe Gurau,
„Zâmbete rimelate", Editura Sinteze
Un nou vervist în librarii

Cine citeste „Buzunar", suplimentul de umor al ziarului „Viata poate da, mai în fiecare numar, de semnatura lui Gheorghe Gurau, umorist cu state vechi, membru al cenaclului „Verva" si, pe deasupra, rebusist de talie nationala. Recent, el s-a hotarât sa iasa în lume cu prima lui carte. A ales Editura Sinteze din Galati, unde a tiparit un volum de poezie umoristica - specialitatea sa - intitulat cu gratie „Zâmbete rimelate", si cu subtitlul edificator „Poezii cu tâlc". Volumul, de 136 de pagini, se deschide cu o „Falsa autobiografie", din care citam: „M¬-am nascut/ Odata cu congresul noua/ Da' mi-a trecut/ Rapid/ Ca individ./ Da' voua? Voua/ Va faceti ca ploua...si astfel suntem introdusi în universul sau poetic, plin de surprize si de har umoristic. Si ca volumul sa fie „rotund", el se încheie cu un „Epitaf', în care îsi anunta marea mostenire pe care o lasa urmasilor, printr-un „testament" în rime: „Asa cum sunt o fraza-n viata/ Si voi mai fi mult timp-nainte/ Las celor care-mi râd în fata! O lada plina de... cuvinte!".
Între aceste „repere" existentiale, Gheorghe Gurau ne delecteaza cu versuri bine mesterite, uneori sarcastice, alteori aproape tandre, stilul umoristului fiind inconfundabil si oscilând între liric si satiric. El stie sa bine rimeze si sa bine încrimineze, alegând teme de peste tot, dar trecându-¬le cu maiestrie prin filtrul incontestabilului sau talent. Surprizele vin chiar din titluri: „Fals tratat de cacofonie", „Ce mica-i tara lui Pacala", „Soacra cu noroc", „Snob cu snob sa ne unim" etc. Dar cele mai multe dintre scrieri se bazeaza pe... logica. Se începe cu „Logica cu pene" si se continua cu alte logici, a firului de par, de vitel, a boului, de câine, de persecutie, de nesuportat, de magar, de pustiu si altele. Toate acestea pentru ca umorul lui Gheorghe Gurau este unul elaborat, plin de finete si imprevizibil, cu percutie imediata la cititorul avizat.
„Logicele" lui Gurau sunt un fel de fabule, vioaie si bine ticluite, cu poante moraliste imprevizibile. În „Logica absurda", între bou, lup si magar se produce o confuzie de apelative peiorative: „Boul îsi vede nestingherit/ De treaba/ Pâna când lupul/ Se apropie si-ntreaba/ - Ce faci aici, boule?/ Manânc, nu vezi?/ Sa nu ma mai deranjezi/ Magarule/ Îi zise boul impunator/ Cu aer de învingator./ Magarul, de prin apropiere/ — Dar nu te deranjez eu/ Vere". Umoristul practica li parodia subtila, ca în „Soacra cu noroc": „A fost odata ca-n povesti/ Si nici n-o sa mai fie/ O soacra buna... s-o iubesti/ Ce-ti oferea sotie". Viitoarea soacra avea trei fete de maritat, iar potentialul flacau putea sa aleaga pe oricare dintre ele. Solutia finala oferita de umoristul Gheorghe Gurau este total neasteptata. „intr-un final cu multa alai/ Flacaul — sa se stie/ Alese tot ce nu gândeai/ Lua... pe soacra de sotie!".
Sunt multe surprize umoriste oferite de autor si cartea merita a fi citita, mai ales ca lectura se face rapid. „Zâmbetele rimelate" ne dovedesc ca Gheorghe Gurau este un umorist autentic si suntem convinsi ca ne va delecta în viitor si cu alte aparitii editoriale. Deocamdata, sigur, avem un nou scriitor de umor la „Dunarea de Jos".
Ion Manea