POEMUL IN PROZA

Harfa de iarba
- prietenilor mei, scriitorii -

Mâinile stateau cuminti ca doua pasari odihnindu¬se. Pulsatia interioara atât de riguroasa în datul ei parea ca nici n-ar exista. Mâinile purtau o calda îmbracaminte din piele neteda, fina, minunat de placuta la atins.
Atingeri usoare din care nici nu mai puteai distinge care a fost întâmplarea ce a facut posibila împreunarea, atingeri care raspund chemarii interioare venita de undeva din reteaua de dedesubtul pielii care le da mâinilor forta, coeziunea, si acuratetea miscarii.
Atingerile la limita închipuirii în care aurele se exploreaza, se cuprind si contopesc.
Atingeri abia închipuite care atrag din mascata retea utilitara, un fir, doar unul anume din cele care împletite a dat soliditatea acestui corp în care apa s-a transformat atât de superb de înselator. Si câte un fir, subtire, infinit de delicat, sensibil pâna la nebunie raspunde închipuirii, fantomei si tortureaza adâncurile întregului trup în care muschi, oase, ligamente se topesc asemeni rocilor în craterul vulcanului.
Atingerile cânta pe pielea neteda si atât de cuminte ispititoare cântecul harfei de iarba.
Cânta neauzit si se rotesc, carusel cu mecanismul defect, imposibil de controlat.
Cânta asurzitor în interiorul urechilor raspunzând harfei cu ierburile obosite, aproape uscate, atât de paradoxal expresive contrazicând gândirea comuna care nu mai miza pe forta unei soapte venita din ierburile arse.
Înainte de a primi un raspuns de la mâinile celuilalt sângele-lava a ales sa curga organizat prin vene.
Pentru pasarile atingeri a fost începutul sfârsitului: mâinile mesterului olar s-au afundat în lut.
*
Sunt atât de plina de tine, în gândul meu, încât pare chiar inutil sa mai adaugi ceva.
Ca si cum un pahar este plin si oricât de mult ai turna în el, ce este plus se iroseste.
Ca si cum crochiul surprinde esenta si atunci pictorul renunta sa mai termine pictura.
Sper sa te domine nevoia de concret careia sa nu- i poti rezista; o nevoie care undeva pe drum ar trebui sa o-ntâlneasca pe a mea.
Sa-mi dai de stire ca vii. Am sa golesc toate paharele pentru a primi esenta ta.

Devorez barbati. Am început de tânara. Acum sunt o consumatoare care face mofturi
Pe unii îi rontai pentru ca se-ntâmpla sa-mi apara în cale, la ora mesei. Cutuma! Aproape ca nici nu le mai simt gustul. Pâna la urma calitatea vietii vine atât din calitatea ingredientelor dar mai ales din modul în care îti pregatesti festinul.
Da, devorez barbati! Am prins gustul si ma lacomesc!
Vino, nu-ti fie teama: n-am sa pot devora pe toti barbatii pe care îi întruchipezi tu.
LUCIA OVEZEA (Balcic, septembrie 2008)