SPATIILE SPIRITULUI

Poezia sârba contemporana

ALEKSANDER PETROV (1938)
Nis

SEDINTA LA CATEDRALA DE LIMBI SLAVE

Discutii aprinse. Fum. Cum sa predam studentilor
din însorita Carolina limba tarii de la
miazanoapte? Si gramatica pastorilor si-a lupilor
care scriu precum cânta si vorbesc
cum ar scrie cu gheara pe blana?
Cum sa le strunesti si cum sa pui saua
pe cele sapte cazuri - ce dialogheaza
cu cersetorii si cu Dumnezeu, ce poarta numele
dragostei, al nasterii,
al botezului, ce-ndeamna la milostivire,
ce depun marturie despre pacat si arata locul
unde pamântul reintra-n pamânt?
Ne batem capul seful catedrei si noi,
vreo doisprezece profesori,
cu strategia studiului si ne înrosim la fata,
de parca am framânta pâine,
de parca am stoarce struguri.
Amanti, soti si tati, nu observam raza de soare
de pe perete, din parul iernatic al studentiei
de la geam. Sopârla ei îsi scoate, timida,
printre buze capul, ne priveste cu banuiala si,
încurajata de indiferenta noastra,
îsi începe reprezentatia:
se da cu ruj si deseneaza în aer
piruete trandafirului.
Suntem cu capetele în nori,
dar camasile noastre, pantalornii, fustele,
încaltamintea ortopedica,
pantofii cu tocuri înregistreaza seismul.
Liniste deplina. Piepturile ni se zbat, ochii
dramuiesc metafore carunte, cu solduri
îndraznete, iarba se-ndoaie, pe masa
sub apasarea coatelor, iar talpile
se sprijina de gresia încinsa.
La vedere - relatarile despre ac si ata,
despre cadranele indicatoare,
despre metru si nod, iar dedesubtul membranei
albastrii - sângele si inelul. Îmi apropii
urechea de pântecul rotunjit
si aud plânsul copilului care cere sa intre
în programa universitara, drept introducere
la cursurile de limbi slave, în Carolina.