DIALOGURI LA BALCIC

Cinci minute cu Jean Poncet
redactor sef al revistelor Autre Sud si L' archer

Jean Poncet: Un sistem de distribuire care sa nu mai fie dependent doar de rentabilitatea cartilor

Valentin Talpalaru: Domnule Jean Poncet, sunteti redactorul sef a doua reviste literare din Marsilia: Autre Sud si L'Archer, si aveti vechi relatii cu literatura româna si revistele literare de la noi.
Jean Poncet: Asa este. Am venit în România pentru prima data în 1978, exact acum 30 de ani! Atunci nu stiam nimic despre România, dar am avut revelatia unei tari care m-a fascinat imediat, pentru ca era o tara latina, pentru ca este superba, pentru ca are o geografie unica, sa a carei cultura este foarte bogata, fapt de care mi-am dat seama imediat.
Când am venit pentru prima data, prietenii m-au încarcat cu carti la plecare, si astfel am descoperit literatura româna care m-a captivat, iar câtiva ani mai târziu, când am deprins limba româna suficient pentru a citi,daca nu pentru a vorbi, m-am gândit ca era util sa-mi pun „talentele", daca pot spune asa, de traducator, în serviciul literaturii român' e, care este insuficient cunoscuta în Franta, în special poezia.
V.T.: Se poate spune ca adevaratii prieteni ai literaturii române, si în genere ai unei literaturi, sunt traducatorii?
J.P.: in orice caz, o literatura nu poate trece de la o tara la alta fara traducatori. Da, traducatorii sunt prietenii, sunt punctele de legatura între culturi. Niciodata nu sunt suficienti traducatori pentru proza, pentru roman, si cu atât mai mult pentru poezie, pentru ca poezia impune o activitate speciala, care implica pe de o parte cunoasterea limbii, dar si calitati poetice pe care cred ca doar poetii le au, si în consecinta, teoria mea despre traducerea poetica este ca nu e de ajuns sa cunosti limba, ci sa fii si poet, cum este cazul meu.
V.T.: De fapt, majoritatea traducatorilor contemporani sunt scriitori.
J.P.: Cred ca a traduce o opera literara si mai ales una poetica, înseamna recrearea sa, deci trebuie sa fii scriitor, nu doar anglist.
V.T.: Cine a fost ghidul dumneavoastra prin literatura româna?
J.P.: Ghidul meu? am un prieten care este profesor la sectiunea franceza a universitatii din Suceava si care m-a ajutat sa descopar multi scriitori români, în special marii clasici din secolul XX: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, si care m-a ajutat la traduceri.
V.T.: Si astfel i-ati ramas fidel lui Lucian Blaga!
J.P.: Cu siguranta, Blaga este poetul secolului XX care ma atrage cel mai mult, pentru limba poemelor, dar mai ales pentru acel permanent du-te vino între terestru si spiritual. Este o poezie care urca spre cer, dar si coboara din cer spre pamânt, si acest gen de poezie îmi este foarte apropiat, pentru ca si eu scriu în franceza în acest ton, si ma simt „frate" cu Blaga. Din acest punct de vedere, dincolo de dificultatile de limba, m-am simtit în largul meu în aceste traduceri.
V.T.: Este foarte interesant, pentru ca poezia lui Blaga ridica probleme de traducere, de pilda în cazul poemelor cu rima si ritm, cele în stil clasic.
J.P.: Toata lumea îsi pune problema rimei. Când traduci poezia, cred ca a încerca sa gasesti rime în limba „gazda" nu este niciodata o buna solutie.
V.T.: Dar rima are rolul sau...
J.P.: Este adevarat! Cred ca este clar ca se pierd multe lucruri într-o traducere. Se poate încerca o compensare a rimei prin crearea unui anumit ritm al versului. Traducerea nu va fi niciodata originalul, si eu nici nu încerc sa o fac marea majoritate a traducerilor pe care le-am citit în diferite limbi si care au încercat sa recreeze rimele, sunt în general niste esecuri. Sunt traducerile care produc texte artificiale.
V.T.: L-ati tradus pe Blaga. Cine urmeaza?
J.P.: Dupa Blaga, pe care l-am prezentat în 1996 la salonul de carte de la Oradea, am întâlnit multi poeti contemporani, si am considerat util sa trec dupa Blaga la poezia contemporana. Câtiva ani mai târziu, cu ocazia unei mari manifestari românesti la Marsilia, ampublicat o mica antologie de poezie contemporana româneasca, antologie care cuprindea versurile semnate de sase poeti: George Astalos, Horia Badescu, Cezar Ivanescu, Valeriu Stancu, Ioan Tepelea si Cassian Maria Spiridon. Apoi, pentru diverse reviste, am tradus o tânara poeta care s-a stabilit în Franta, Rodica Draghicescu...
A consemnat Valentin Talpararu