TINERI POETI

AIDA HANCER

spirite animale

respiratia mea se pierde câteodata
în 5 monade
în lumea noastra
în cea a ideilor în lumea de lut
si ma face rob ascultarii lumilor
din scoicile de gheata
nu scrie nimeni pentru stanescu
nimeni nu crede în scrisul lui
dar tuturor le cresc organe de sare pe dinauntru
si-i înzeiaza
si ca o regula de guma a întregirii
vine apa si ne sugruma într-o îmbratisare
parem atât de oameni pe dinauntru
fiind atât de sfaramiciosi si tineri
pe dinafara
iar stanescu umbla pe ape constatând
ca doua treimi din Dumnezeu suntem noi
si-o colectie de timbre pe aripa dreapta
mai jos de conturul buzelor si de linia
inimii
puterea mea sta în forma luminii
dintre oameni


idei fericite

cred în poemul meu pentru care întotdeauna
am pus deoparte bani
si pentru lumina am pus
si n-a fost destul
si pentru pâine adun zilnic însa doar mâinile o ating
cred în poemul meu
închinându-l cu respiratia
jumatate din trup se face a lui
jumatate straluceste pe trepte
într-un fel de lumina rosie taiata
si cred pentru ca voi avea cuvinte de carne
si un sânge strain în trup
cred în toate inimile daca asta ma fereste de a le cunoaste
cred în timp atunci când nu
vreau sa-l înteleg
si oricum timpul e mort sau a murit legat de întelepciune
legat de paler
de fericirea amant
si în spatele oricarui om care crede sta o umbra
asteptînd o pâine de secara
si-o cana cu lapte
crud


luca de baza


s-a facut ora de când pielea mea de peste se supune
întru totul poeziei
la început apele s-au retras si s-a vazut pamânt
si au vazut ochii nostri
peste din carne
iona se ascunde acum ca un schelet de floare
în gura mea care creste sunete de câmp deschis
si am vazut atunci mai mici oamenii
pestii au cunoscut moartea prin semne
coada lor îi apropia de îngerul parasit cazut în oceane
am învatat ca pe ape stau stapânii pestilor
întotdeauna în ape se zbat doua naturi simti ca ai crescut pe umbra
dumnezeul grupei de sânge si-al Facerii
strâng în mâini osul si fac semnul terminat în coada de peste
trecerea mea