INTERVIU PORTO-FRANCO

Cu C.D. Zeletin,
despre matricea spirituala a Moldovei de Jos

Ionel Necula - Ca unul care v-ati ridicat din arealul Moldovei de jos, tinut considerat mai arid în plan spiritual, credeti ca mai este necesara o intensificare a cercetarilor de geografie culturala, în sensul în care le întelesese asa de bine bunul dumneavostra prieten, G. G. Ursu?
C.D. Zeletin - ...Ma bucur ca, înca de la prima întrebare, îl amintiti pe admirabilul meu mai vârstnic prieten, G.G. Ursu (1911-1980), care, iata, ne lipseste de aproape 30 de ani! Va aduceti aminte ca ne-am cunoscut la un Simpozion Stefan Petica, tinut la Tecuci în 1977. Venisem de la Bucuresti trei scriitori, universitari toti, legati într-un fel sau altul de Stefan Petica: cel mai important exegent petician, Zina Molcut, plecata si ea de patru ani pe calea cea fara de întoarcere, G. G. Ursu, autor al unor pretioase cercetari în subiect, si eu. Seara, va aduceti aminte, a existat un fericit moment de intrare a celor patru convivi într-o rezonanta de suava frenezie...
Acum, întorcându-ma la întrebare: este necesara, într-adevar, o intensificare a cercetarilor de geografie culturala. Se va zice ca zona e deja bine cercetata. E adevarat, exista matrici de prestigiu, al caror dicteu poate, si trebuie, continuat: Al. Papadopol-Calimach, Tudor Pamfile, G.G. Ursu, Constantin Solomon, C.A. Stoide etc., dar astazi realitatile sunt altele, angajate într-o dinamica fara precedent, cu demolari si nevroze, cu înfaptuiri si iluzii, contestar' i si surprize. Tecuciul e viu...
Ionel Necula - Prezenta dumneavoastra în viata artistica a Bârladului face legatura între cele doua generatii de carturari de origine bârladeana, cea reprezentata de George Zoe Tutoveanu, G. G. Ursu si Traian Nicola si cea reprezentata de mai tinerii Cezar Ivanescu, Mircea Colosenco si allii. A fost Academia Bârladeana un liant care a nervurizat viata artistica a Bârladului?
C.D. Zeletin - Academia Bârladeana a nervurizat - ca sa va preiau frumoasa creatie lexicala - în mod continuu viata artistica si general-intelectuala a Bârladului. S-a petrecut însa un fenomen bizar, si paradoxal într-o unumita masura. În cele patru decenii ale opresiunii comuniste, desi „Bârladeana", ea s-a transferat fara acte si publicitate la Bucuresti. Pâna în 1957, anul mortii lui G. Tutoveanu, la Bârlad ramasese doar o umbra a acestei vechi societati artistice; umbra, în sensul real al termenului, era însusi creatorul (în 1915) ei, septua - apoi octogenarul poet G. Tutoveanu si putinii prieteni ai batrânetilor lui târzii, scriitorii George Cosntandache si I. Manta-Rosie (tatal lui Ion Hobana). Inima Academiei... batea în Bucuresti, discret dar eficient, întâi de toate prin fostul ei secretar, G.G. Ursu, lânga care m-am aflat permanent. intâlnirile ei erau farâmitate, dar dese. Exista o continua vibratie bârladeana la Bucuresti, infinit mai puternica decât la Bârlad. Aceasta traire la altitudine a fost potentata de reîntâlnirea în Capitala a unora dintre primii ei membri, plecati din Bârlad, tineri în 1915, vârstnici în deceniile de care vorbesc: savantul Virgil Nitzulescu, profesor de parazitologie la Facultatea de Medicina, poet în tinerete, poetul Ion Buzdugan, erou al Unirii Basarabiei cu Tara, Dimitrie Iov, Romulus Dianu, marele scriitor medic V. Voiculescu, apoi: Ion Ionita, V. Damaschin, G. Damaschin, Cicerone Mucenic, Emil Tudor, B. Iordan, Paul Viscocil, Mircea Pavelescu, Ion Valerian, Stefan Cosma, George Nestor, Romulus Boteanu etc. La întâlnirile din Bucuresti se regaseau siprieteni ai Academiei Bârladene stabiliti în Bucuresti sau aflati aici ocazional, venind din alte parti, ca: Perpessicius, Tudor Vianu, C. Radulescu-Motru, Natalia Negru, Nichifor Crainic, Ion Larian Postolache, N. Crevedia, Virgil Carianopol, Radu D. Rosetti, Tudor Dorin etc. Fortificat în felul acesta, trupul Academiei Bârladene se afla în Bucuresti, iar umbra se întindea spre Bârlad...