Aniversari

Adam Puslojic - 65

Cântul lui Adam

Cât despre mine nu stiu
mai mult decât despre altcineva
un om
si atât -
doar un pamântean
minunat de obisnuit
crescut cuminte
sub o stea rasariteana
si iata-ma cântând
iata-ma plângând


Afective

Afectivele unui biciclist
din Serbia încep
cu un munte de sudoare
înca de - atunci când
am pedalat ca un nebun
din sat în sat
de la un munte la altul
trecut-au anii...
pe bicicleta mea
cu o singura roata
activa si neobosita
cât o viata


Rugaciunea la un munte mut si verde

înca îmi caut gura înca
verdele sfânt
si mutenia
abia acum
devine o rugaciune


Traire în echilibru

poetului Ioan Flora
Praful
capului meu arde
iata în strada
de câte ori eu
gândese mai linistit
unde suntem acum
înfratite fericit
pagina alba din carte
si pagina plina de tot
ce carte stelara este
aerul nostru domesticit
atât de albastru
cum pot eu acum
sa manânc linistit
din piatra Muntelui liber
o padure incendiata
sau un râu înghetat întreg
traiesc în mine un echilibru
ca seninul cer
si broasca testoasa.


Spre casa lui Nichita

Venind spre casa lui Nichita stelele limbii române îmi cad în vise. Eminescu cade: va avea un an în plus de trait în linistea deplina si albastra, cu un suflet nou si mult mai potrivit pentru creierul si cugetul lui, pentru dragoste
si rugaciune. Iar noi, poetii tai minori, prietene si batrâne Hristea, noi ce ne vom face - Acolo la tine în casa ta atât de nevinovata si alba ca prima pagina, înca nescrisa, dar de mult timp aleasa si pregatita pentru ultima varianta din Oda (în metru antic) a noastra.