Porto-Franco

Interviu cu acad. Constantin Ciopraga

Angela Baciu Moise

Rubrica: Interviu porto-franco  /  Nr. 131/2007

Interviu Porto-Franco

Cu academician
CONSTANTIN CIOPRAGA

Ce întelegeti (la modul esential) prin conceptul de cultura? Care sunt, în viziunea dumneavoastra, dimensiunile relevante ale acesteia.


Concept-suma, cultura e, în fapt, o necontenita însumare de sinteze; cultivat este insul care, preluând de la altii si asimilând, regândeste, resistematizeaza si reorganizeaza dând aripi cunoasterii în modul sau personal. A fi erudit înseamna mult; ideal este, finalmente, ca eruditia sa treaca in creatie. Nu vorbea Ion Barbu de un "umanism matematic"?
Forma supla de umanism in actiune, cultura se vrea întregita programatic, de unde mobilitatea ei în perpetuitate - în functie de orizontul temporal, de stratificari preexistente, de legaturi cu radacinile dar si sondaje în viitor. Destinata din start intercomunicarii din perspective varii, vazuta ca fenomen de osmoza, de achizitii, de complementaritati si conexiuni, totodata ca sistem de relatii si retea cu însemne existentiale - orice cultura lasa loc aventurii în necunoscut.Psihologie, morala, metafizica si celelalte îsi topesc impulsurile în tipologii re-verificate periodic; se ajunge la simbolisme generalizante, inclusiv la contopirea experientei istorice cu axiologia.
Pe scurt, cultura se ridica de la aluviuni inerte la tensiuni în constiinta; trecând peste meandre si bucle încetinitoare, ea se autoregleaza; prin decantari, prin suprapuneri si cristalizari în spiritul epocilor, cultura propune un ecumenism verticalizant.
Ca fundamentului popular al culturii noastre i s-au asociat demersuri ordonatoare si voci ale unor mari creatori, e fapt semnificativ. A fost o evolutie organica ducând la transsubstantierea impulsurilor primare; la Eminescu, la Blaga ori la Sadoveanu, la Pârvan si Eliade actioneaza polisemantic duhul ancestral, chemari ale pamântului, abisalul cu toate implicatiile lui. Misterul coexista cu revelatia; desi ramas în urma - arheul puncteaza totusi fictiunea acestor moderni complicati, posedati, cu totii, de persistenta originalului. "Noi - scria Eliade . ne aflam realmente la mijloc, între doua culturi, Orientul si Occidentul, noi putem înalta un fel de pod, putem înlesni comunicarea valorilor dintre Orient si Occident «â travers des siecles»". În cadru sud-est european, venim cu o particular deschidere spre natura si cosmos, cu o filozofie practica proprie, adecvata conditiilor istorice, spatiul acesta care, desi "în calea rautatilor", încânta si leaga. Ne înscriem în aria culturilor de tip cumulativ-sintetic, în vreme ce culturile apusene - depasind de mult stadiul cumulativ - au devenit expansioniste.
În linii mari, ne putem spune ca am preluat din alte parti, dar am si dat; ne vin în întâmpinare nume de rezonanta ca Eugen Ionesco, Mircea Eliade si Emil Cioran, carora li se alatura Ilarie Voronca si B. Fundoianu - continuându-ti ritmul în interiorul limbii franceze. Au ilustrat dispora româneasca, în acest spatiu, Vintila Horia, Constantin Virgil Gheorghiu, Petru Dumitriu, D. Tepeneag, Paul Goma, Bujor Nedelcovici, N. Balota, Mircea Iogulescu, Matei Visniec, Ana Orlea; operele lor si ale altora, rezidenti - de voie sau fara - în alte parti, bunaoara Gabriela Melinescu )Suedia), Ion Nogoitescu (Germania), Ion Caraion (Elvetia), apartin international si faptic literaturii române. Se constituie într-un capitol aparte, analog celui spaniol de dupa 1936, când adversari dictaturii franchiste, unii creatori se refugiasera în Mexic ori în alte colturi ale Americii Latine.
Câtiva artisti plastici porniti - la diverse intervale - din arcul carpatic, Nicolae Grigorescu (mergând de sase ori la Paris), modernul Theodor Pallady (aproape patruzeci de ani la Paris - prieten cu Matisse), avangardistul Victor Brauner, alt viitor parizian - au fost, împreuna cu multi altii, personalitati de legatura între doua culturi. Cât despre Brâncusi, stabilit definitiv în capitala Frantei, el aducea în sculptura-i de rasunet universal solutii de sorginte româneasca. În orizont muzical, sa-l numim, de asemenea, pe G. Enescu, nu doar cu al sau Oedip, ci si cu partiturile simfonice, inclusiv cu Rapsodiile cântate pretutindeni...
Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR