Porto-Franco

Amintiri in lacrima cu Cezar Ivanescu

Mircea Colosenco

Rubrica:   /  Nr. 146/2008

AMINTIRI ÎN LACRIMA

Cezar ma stia de la fratele sau Mitu (actualmente, istoric distins, specializat în perioada Unirii Principatelor Române), cu care am fost coleg de serie la Liceul Gh. Rosca Codreanu din Bârlad (1954-1956),ulterior, el, CEZAR, cu fratele meu la acelasi liceu, colegi... În toamna anului 1959, eu - proaspat liberat din catanie el, în ultima clasa de liceu, propunându-mi achizitionarea, unor carti vechi.
- Cât de vechi, am întrebat?
- Vechi, veti vedea.
Ne-am întâlnit a doua zi, în acelasi loc, în parcul din centrul Bârladului, flancat de Piata Primaverii - râul Valea Seaca —Baia Comunala -Biserica Domneasca, mai târziu loc pe care s-a ridicat cladirea Casei de Cultura a Sindicatelor. Era împreuna cu doi amici, unul dintre ei ducea o sacosa în care se aflau cartile cu pricina. Le-a asezat pe o banca.
- Astea-s, mi-a spus Cezar.
Erau tiparite înainte de ultimul razboi si purtau pe ele un strat de praf sesizabil.
- Nu le mai citeste nimeni, mi-a spus insul cu sacosa. Stateau în podul casei. Celalalt amic - coleg mi-a recomandat-o pe cea mai pretioasa, dupa credinta lui.
- Este Originea Românilor, dom'le. E Philippide, fost elev de-al Codreanului, adica al liceului bârladean. Al nostru ! Nu tin minte cât mi-au cerut pe toate, printre care se mai numara si doua carti de N. Iorga, un dictionar (Scriban), dar toate purtând semnatura fostului detinator-achizitionar, Vasile Stoica-Învatator într-un sat din preajma Manastirii Florcsti situata la Nord de Bârlad. Nu mare mi-a fost mirarea când pe cei trei i-am recunoscut printre studentii anului I la Filologie-Universitatea Iasi, în toamna anului 1960, colegi cu mine de serie. Asadar, Cezar Ivanescu, Octavian Stoica si Dan Ravaru. Mai pe urma, s-a alaturat Maria - iubita si, mai târziu, sotia lui Cezar. Vremurile ne-au risipit.
În 1966, am devenit coleg de naveta cu sotii Mary si Cezar Ivanescu, eu coborând din autobuz la Tutova, ei mergând în continuare patru km la Poganesti, un sat pe valea Tutovei. Eram profesori de scoala generala.
În acel an scolar, 1966-1967, Cezar îsi definitiva întâiul volum de versuri. Discutiile noastre de atunci erau o prelungire din anii de studentie... Fusesem cu cei patru la o sedinta de cenaclu care se tinea în redactia revistei Iasul literar , gazduita în Palatul Culturii. Atunci Cezar si-a însotit balada cu zumzetul armonios al chitarei.
- Ce faci tovarase, l-a admonestat unul Turcu, aici e depoezie, nu de muzica.
- Baladele se cânta. am rostit într-un glas cu Cezar, noi ceilalti.
- Cânta, baiete, i-a spus Ion Istrati. Muzica e geamana cu poezia, c-asa a fost si-neagra taranie...
• Acum când facea naveta, cauta o dactilografa sa-i bata
poeziile la masina. Era lucru rar în Bârlad. L-am dibuit pe un învatator pensionar - domnu Pascu care avea o masina de scris, captura de razboi.
- Curioasa poezie mai scrie omul asta al dumitale, mi-a spus domnu Pascu când m-am gasit cu el. Parca e încifrata. Ce fel de cifru, ca totul pare absurd / Cum poti fi frate cu moartea? Cum sa scrii poezie fara rima si cu cuvinte proprii cu litera mica?
- Chiar îi va publica cineva fantasmele? Are, însa, unele scaparari fulger !... domnul Pascu nu a apucat sa vada volumul de versuri Rod din 1968. A plecat în cealalta lume...
În peste patru decenii de poezie, Cezar si-a impun sigiliul propriu. Cred ca s-a întâlnit si cu Domnu' Pascu, acolo unde ne ducem cu totii. Absurdul care l-a inopinat pe Domnu' Pascu, este poezia plina de harisma care a devenit unul dintre pilonii de baza ai spatiului poetic de sfârsit de secol românesc, strafulgerat de spiritul distinct al lui Cezar IVANESCU. Numai ca «absurdul» lui este refuzat de absurditatea detractorilor !...
Pace voua, poeti neîmpliniti !
CEZAR IVANESCU nu v-a dorit moartea fizica, cum l-ati împins voi spre Ea. AMIN !

Mircea COLOSENCO

Voteaza:
Total: 3.00 (2 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR