Porto-Franco

Galatiul de-a lungul timpului (I)

Sterian Vicol

Rubrica: File de istorie  /  Nr. 143/2008

FILE DE ISTORIE

GALATIUL
DE -A LUNGUL TIMPULUI (I)

Orasul Galati - scria marele istoric A.D. Xenopol - "si-a luat începutul în urma tinutului Covurlui, adica numele tinutului Covurlui este mai vechi decât al orasului."
Cercetând numeroase documente vechi, savantul Nicolae Iorga a aflat ca începutul orasului Galati "nu este mai vechiu de secolul al XVI-lea, când a existat la aceasta cotitura a Dunarii, ca debuseu sau târg de pescari sub numele SATUL LUI GALAT sau Galac cum îl numeste cronicarul Miron Costin".
Pe vremea lui Stefan cel Mare, înfloritoare erau la Dunare si Mare, cetatile Chilia si Cetatea Alba, cunoscute în documentele vremii ca "Cheile si poarta a toata tara Moldovei, a tarilor unguresti si a partilor dunarene". În aceste cetati se scurgeau bogatiile pamântului moldovenesc, spre a fi încarcate pe corabii si trimise în Orient. Când în vara lui 1848, cetatile amintite au cazut în stapânirea lui Baiazid al II-lea, multi negustori si slujbasi din administratie si vamesi domnesti au trecut în porturile Galati si Braila ca niste ctitorii ale lui Stefan cel Mare, desi Braila avea sa devina cetate/raia turceasca pe când Galatiul si-a pastrat totdeauna independenta.
Cu alte cuvinte, voevodul Stefan cel Mare, cu duhul politic al întelepciunii de bun gospodar si diplomat, a pastrat si purtat mereu interes tinutului de la Dunare, Galatiului în principal, acolo unde înflorea negotul tarii...
Galatiul, primul port al României Mari la Dunare, având pe apa (se stie ca transportul pe calea apelor a
fost si este cel mai ieftin), comunicatie cu tarile cele mai îndepartate din apus si rasarit, a dobândit cu
adevarat o recunoastere mondiala ca oras comercial.
Pâna la primul razboi mondial, marile case comerciale existente în Galati, importau din tarile apusului toate marfurile necesare consumului intern între care: stofarie, obiecte de metal, ceasornicarie, sticlarie, fierarie, carbuni de pamânt, cocs, uleiuri vegetale; iar din orasele Orientului soseau tot felul de
coloniale care se vindeau cu preturi foarte ieftine în toate localitatile tarii. Cel mai mare trafic la export prin portul Galati a fost cel cu cherestea. Este vorba de pilda de anul 1925 când prin Galati s-au derulat cca. 70 mii vagoane, cea mai mare cantitate de cherestea din toate porturile Europei.
Sub numele "galatiana" în (marea) Asie Mica era cunoscuta cheresteaua româneasca. mai mult, lazile cu smochine încarcate la Smirna aveau înscrise pe eticheta destinatia Galatzia.
La începutul secolului XX, prin vama-Doc a Portului Galati vasele descarcau diverse produse din Anglia, Austria, Egipt, Turcia, Serbia, Italia, Belgia, Grecia, Franta, Polonia. Prin aceeasi Vama-Doc porneau vapoare încarcate cu produse românesti la export, catre Franta, Anglia, Cehoslovacia, Austria, Grecia, Germania, Polonia si Egipt. De mentionat: numai de la transportul cherestelei care sosea direct în port pe calea ferata sau pe apa si se depozita în docuri si la Bazinul Nou, destinata exportului, Municipiul Galati (atentie!), în anul de gratie 1925 încasa cca. 20 de milioane lei, aproape un sfert din venitul lui bugetar pe un singur an. (S.V.)
(Va urma)

Voteaza:
Total: 1.50 (2 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR