Porto-Franco

Nicolae Oancea

Nicolae Oancea

Rubrica: Poeti dunareni  /  Nr. 143/2008

POETI DUNARENI

Nicolae Oancea
(martie 1937 - decembrie2007)

Ruga


Fugarit mi-e, doamna, gândul,
fugarit de luna, când e luna,
fugarit de descânt,
de ploaie
si de cuvânt.

Si nu sunt al meu,
si nu sunt nicaieri,
ma aud umblând
prin ploaia de ieri.

Întoarce-ma, doamne, de unde
si azi ma mai semeni,
adu-ma peste ape,
sa-mi fiu aproape,
sa-mi fiu asemeni.

(În asternerea vailor, Cartea Româneasca, 1974)

Dar vine

Nu e usor gândul în urma sa-l duci
daca razele lunii nu bat pe amintiri...
ci el va trece orb si împiedicându-se,
sapând prin întuneric canalele subtiri.

Dar vine curând si oboseala,
caderea când te desiri ca un ghem,
depanând din sânge, din oase,
din lacrimi firul acela lunatic, de gând.

Înca o noapte, mai putin înca
si propriul tau gând te va sfârsi,
ca o insecta care îsi manânca
barbatul la capat de zi...

De o mare trecere

Pentru asta renunt la numele meu:
de o mare trecere toti avem nevoie!
renunt la trupul meu albastru,
si la corabia ta, Noe.

Noaptea ma visez gol într-un dispensar,
vin felceritele eu unghii rosii...
ma voi duce usor sa dispar,
ies autocarele si cânta cocosii.

Trimite-ma, Doamne, numai dupa moarte,
dupa iepurele schiop, dupa fratele meu
demult îmi lipseste o parte,
ma uit, ma privesc, îmi sta rau.

(Pasari apocrife, Cartea Româneasca, 1988)


Cineva îmi numara celulele vii

Azi mi-am vazut într-un ciob imaginea sparta, mirata,
nu mai sunt tânar si iute navigator,
cineva îmi numara celulele vii, vrea sa dea o erata,
colinda laboratoarele si policlinicile de sector

Presimt ca ma sa dispar, dorm îngerii mei de paza, v
oi trece o vreme prin iad, prin garsonierele mici,
cineva îmi numara celulele vii, cineva se documenteaza
si striga din calcâiul meu vulnerabil: trageti aici! trageti aici!

Ascuns în cabina cu...

Pe capitan nu-l vedem, poate o fi
ascuns în cabina cu obloanele gri
în rugaciuni si cântec usor,
cei vii îi îngroapa pe morti în vapor

plutim ca eunucii rebeli si nu mai stim
dac-am trecut Bosforul, de mii de ani plutim

si mortii se strâng, nu-i putem lepada
trebuie sa fie un port undeva.

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR