Porto-Franco

Mircea Marcel PETCU (Tulcea)

Mircea Marcel Petcu

Rubrica: Poeti dunareni  /  Nr. 279/2019

Între două lumi...
Ferestrele nefirești ale
mării
se deschid către inima
mea
aducând din largul
lumii
frumuseţea poeziei
sufletului...
undeva la marginea
lunii,
stau stelele inimii
mele
care aleargă să lumineze
azurul
frumoșilor tăi ochi
jucăuși,
zâmbetul fin, larg, face ca
poarta inimii
să se deschidă brusc
lăsând
soarele inimii tale
să pătrundă
în sufletul meu plin
de tine
unde cuvintele scrise pe
nisipul fierbinte
îmbracă aripile pescărușilor
care
duc spre imensitatea
cerului
declaraţia mea de iubire
către
Universul dragostei.

Flori ‑ fluturi
Pe mantia argintie
a cerului
se scurg iubirile
știute și neștiute
ale oamenilor...
poţi zări
bărbaţi ce privesc
florile ‐ femei
încercând să ajungă
la inimile lor,
dar
și mândre flori
tânjind după
bărbaţii ‐ fluturi...
ochii lor strălucesc
de dorinţă,
în așteptare
pictează
pe pânza cerului
portretul iubit, dorit...
Undeva,
cel care îndeplinește
dorinţele
le stabilește soarta...
vezi după un timp
perechile formate
cum defilează
radiind
de frumuseţe și bucurie,
darurile Domnului
sunt unice,
inimile se contopesc
dăruind și primind
iubire.

Tu, doar tu
Te iubesc pentru că
visele mele te compun
ca pe singura floare a inimii mele,
te iubesc pentru că
parfumul tău unic
mă face să‐mi pierd capul,
te iubesc pentru că
dimineţile sunt pline de tine,
de zâmbetul ce‐mi luminează viaţa,
te iubesc pentru că
toate lucrurile din jurul meu
poartă numele tău,
te iubesc pentru că
toate florile care mă înconjoară
au parfumul tău,
te iubesc pentru că
vocea ta e muzica ce mă trezește
la viaţă făcându‐mă să tremur,
te iubesc pentru că
ochii tăi, oglinda mea preferată,
îmi străpung inima făcând‐o să bată
în ritmul inimii tale,
te iubesc pentru că
în braţele tale nu e trecut, nici viitor,
e un prezent minunat din care nu vreau
să plec,
te iubesc pentru că
dăruirea ta e pasiunea pământului
ce se rotește în jurul axei lui,
este dorul ce‐mi cuprinde sufletul
făcându‐l să cânte,
te iubesc pentru că
noaptea devine zi, tristeţea ‐ bucurie,
plânsul ‐ râs, amăgirea ‐ dragoste...
totul pentru că tu exiști,
te iubesc pentru că
fără tine aș fi ca fără mine,
uitat de toată lumea și părăsit...
te iubesc pentru că
ești tu și
niciun al cuvânt
nu mai poate fi spus...
Tu, doar tu!

Prezentul trecutului
Privesc cu ochii sufletului
căutând să înţeleg
timpul care trece...
în spatele meu
amintirile,
în mine prezentul,
în faţa mea tu ‐
viitorul,
încerc să cuprind
albumul vieţii,
în margine de gând
fiecare pagină a vieţii
e o explozie
de muguri și flori,
o magie a existenţei,
în spatele fiecărui cuvânt
se află o mulţime de stele
care‐mi luminează viaţa.
Păreri de rău? Nu!
În palmele mele
s‐au strâns
păsările cerului și
ale sufletului,
cuvinte scrise cu sângele
curcubeielor adunate
de‐a lungul vieţii...
acest vrăjitor minunat
care e timpul
a luat în puterea sa
toate duhurile
ce mi‐au însoţit clipele trăite,
dându‐le forţa de
a‐mi aminti
cât de importantă e
judecata trecutului...
Sunt plin de bucuria
prezentului,
te simt, viaţă, cum alergi
prin trupul meu
umplându‐mă cu
speranţe de iubire,
ochii mei mari, obosiţi
caută noutăţile
prezentului pentru a
le înţelege,
pe fruntea mea curg zilnic
zorile de zi ce‐mi aduc
vești importante.
Te caut, simt că sunt locuit
de tine,
dragoste cu parfum unic,
ce‐mi dai puterea de a merge
mai departe...
putere, credinţă, adevăr,
lumină, dragoste, speranţă...
totul e prezentul, pasul următor
va fi
tot
prezentul trecutului.

 

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR