Porto-Franco

Constantin Trandafir: „Trei crai plus Infernul" * Editura „Eikon ; Bucureşti ; 2019

Dan Plaesu

Rubrica: Consemnari  /  Nr. 279/2019

La începutul verii acestui an (pe 4 iunie), profesorul, scriitorul şi criticul literar Constantin Trandafir a împlinit 80 de ani, iar comunitatea din Câmpina, unde trăieşte, la sărbătorit la Biblioteca municipală „Dr. C.I. Istrati". De altfel, cu ocazia festivităţii amintite, a fost lansată şi scrierea pe care o prezentăm acum. Autorul ei (născut în Iveşti, judeţul Galaţi) s-a făcut cunoscut nu doar prin cariera didactică deosebită, ci şi datorită cărtilor importante scrise în acesti ani. Sau poate chiar mai ales acestora. Reproducem o bibliografie selectivă prezentată de scriitorul însuşi pe contracoperta volu-mului de faţă: „Jurnalul unei adolescente" (colab.), „Jurnalul unei fete naive" (colab.), "Vedere din provincie"; „Anul sarpelui orb"; „O călătorie în imperiu", „Ion Creangă. Spectacolul lumii"; ,,Poezia lui Bacovia"; ,,Efectul Caragiale"; „Cititul cărţilor. Poezia," Mihail Sebastian. Între viaţă şi ficţiune'; „Scriitori şi teme',' „Cititul prozei;,,Hortensia Papadat Bengescu şi literatura europeană". Titlurile de mai sus au apărut în perioada 1991-2016. Lor li se adaugă multe altele, precum şi zeci si zeci de eseuri si texte critice. Precum se observă, în ultima perioadă Constantin Trandafir a oferit cititorilor săi mai ales importante lucrări de critică. Prin volumul ,,Trei crai plus Infernul , scriitorul se întoarce la dragostea dintâi, proza.
Deşi de marl dimensiuni, peste 300 de pagini, autorul nu-şi consideră scrierea roman, ci doar po-vestire: „Cartea e o povestire care încearcă să creeze o lume din combinaţia realităţii cu ficţiunea, din banalităţi şi profunzimi, din adevăruri şi absurdităţi. E cunoscuta realitate a naturii omenesti alcătuită deopotrivă din lumină şi întuneric. Opusele suntsursa vieţii şi percepţia lor determină ceea ce se numeşte polivalenţa necesară a scrisului Temporal, povestea la persoana I pe trei voci se întinde pe ojumătate de veac de calamitate, experimentând modalităţi felurite: mobilitatea privirii, ludicul, ironicul, parodicul, satiricul şi interludiile metanarative." Succinta prezentare defineşte magistral substanţa prozei de faţă şi cred că nimeni n-ar fi putut s-o facă mai bine decât autorul însuşi, critic de meserie. Şi dacă tot ne-a ajutat în înţelegerea sensurilor „povestiri" sale să profităm în continuare de bunăvoinţa autorului citând încă un avertisment ce însoţeşte cartea: „E vremea când s-au cunoscut si au comunicat cei trei eroi si naratori ai acestei povestiri: activistul cultural Ata-nasie Caraiman (Atase), istoricul-literat Victor Adamache (Mache), şi profesorul secundar Ovidiu Năstase (Nasty), toţi trei născuţi în anul1940. Naraţiunea se întinde din 1944 şi până în decembrie 1989, timp parcă mai tulbure ca niciodată, după care a urmat o democraţie „originală; nesfârşita şi chinuitoarea tranzitie."
Cartea are 26 de capitole, fiecare deschizânduse cu un mic rezumat destinat înţelegerii mai lesnicioase a ceea ce va urma. Nu de puţine ori aceste microtexte-prolog poartă un parfum umoristic-satiric subtil. Povestirea, deşi purtată/condusă/ creată de trei eroi, are fluenţă, curge ca timpul pe care-l acoperă. Fiind vorba de cronologie, de evocarea unor evenimente care au însoţit viaţa eroilor-povestitori, se înţelege că, în parte, zicerea se suprapune şi pe fragmente din viaţa cititorului, creându-i acestuia nostalgii la care, poate, nu se aştepta. E bine, e rău? De regulă, cei care îndrăgesc lectura romanelor nu se aşteaptă să fie implicaţi în acţiune, ştiu că acţiunea se întâmplă dincolo de viaţa lor, în imaginaţia scriitorului. Iar de aici o anumită linişte cu care parcurg cartea. Nefiind vorba despre ei, nu au de ce să se tulbure emotional. Pot doar în cel mai bun caz să „tragă învăţăminte" cum se zice. Or, în cazul de faţă, respectivii lectori au ocazia să se întrebe - dacă sunt de-o vârstă cu eroii cărtii - ce erau sau ce făceau ei însisi în momentele de viaţă traversate de cei trei eroi. Stilistic, povestirea este unitară, deşi e spusă pe trei glasuri. Mi s-a părut că autorul chiar n-a dorit să diferenţieze „vocile , deşi uneori le citează cu ghilimele. Şi cred că a procedat corect. Viaţa din carte nu avea cum să aibă altă „culoare" decât cea trăită de oamenii reali ai vremii. Povestirea aduce în atenţie o etapă dificilă - Infern, îi zice autorul - „desenând" şi o metaforă plastică undeva în text, în care steagurile, multe şi roşii, prezente nu de puţine ori alături de oamenii acestui timp, puteau fi lesne imaginate/ înţelese/ trăite drept flăcările din Iad. Deci, iată şi politica implicată subtil sau chiar foarte evident, uneori în paginile cărţii. De aici se înţelege că scriitorul construieşte/ evocă/ se adresează celor care au su-portat, au fost copleşiţi de acest val politic. Nicio altă variantă nu e posibilă. Romanul tip Kafka ce te duce la o mie de înţelesuri şi subînţelesuri nu-şi are locul aici. De altfel, ne-am lămurit din start că scrierea este povestire. Lineară. Fără subtilităţi. Zisă pe înţelesul tuturor. Asta nu înseamnă că emoţional, proza nu place. Dimpotrivă, este încântătoare. Episoade din vieţile eroilor mustesc de sentimentalism. Autentic. Unele din aceste fărâme de trăire ar putea să nască tot atâtea romane superbe prin coborârea în adâncurile sufletului omenesc. MA gândesc la episoade din capitolele „Încurcăturile lui Atase" ori „Angi, Vera şi actriţa". Şi apropo de „combinaţia dintre realitate şi ficţiune , despre care ne vorbea în avertismentul său autorul, îi sfătuiesc pe cititori să nu încerce a-i identifica pe eroi între „martorii" reali ai vremii. Scriitorul a avut grijă să-i ascundă cu grijă de eventuale priviri indiscrete.
În loc de concluzie la această succintă prezentare, apreciem la superlativ scrierea. Un superlativ între prozele de acelaşi gen, fireşte. Şi o altă părere, născută din lectura textului: desi trăind sub semnul Infernului, lumea din această carte este vie, luminoasă. Ne trimite şi ne îndeamnă la un viitor necesar. Chiar dacă pentru unii el vine mult prea târziu...

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR