Porto-Franco

Ștefania OPROESCU (n. 1949)

Stefania Oproescu

Rubrica: Aniversari  /  Nr. 279/2019

Bătrânul pescar

Prea târziu strigătul așteptării
deschide ochi în răni părăsite.
Bătrânul pescar crede că ţese năvoade
când i se agaţă mâinile
în pânzele de păianjen
din pragul ușii.
Dimineaţa, când pescărușii
desenează cu ţipătul lor marea
mireasă, venind spre mal
din cumpăna cerului
în văluri de solzi din argint foșnitor,
bătrânul pescar o strigă pe nume
dar ea nu‐l mai aude...
Ochii săi albiţi de sare
se deschid în răni părăsite.

Nuntă

în atelierul unui sculptor
am inhalat praful letal al formei
dizolvat în licoarea rubinie
rămasă de la taina împărtășaniei.
În agonie, mi s‐a arătat
conturul ascuns al întâmpinării
sub forma chipului tău;
ochii de jad mi‐au tatuat memoria
și mi‐au prelungit veghea
transformată în zbor.
De atunci, plutesc în juru‐ţi
ca fluturele în mirajul luminii
până când atingerea mă va destrăma
în voluptatea simţurilor
după care, nu va mai fi
nici un cuvânt.

Facerea

La început, n‐a fost cuvântul
ci o durere oarbă
rostogolindu‐se de jur împrejur
până s‐a făcut sferă de întuneric
pulsând sub învelișul tăcerii.
Ca puiul plăpând
a bătut sprânceana durerii
în coaja îngemănărilor.
Ţăndări de stele
au curs din învelișul neînceput
și cuvântul s‐a întrupat în sânge
cu primul ţipăt
în lumină călcând.

Satul părăsit

Pe locul unde au călcat
tălpile tale de copil
s‐a năpustit iarba
să‐ţi înece urmele,
brâuri de cătină
îngrădesc resturile casei
în locul porţilor.
Duhul șarpelui ucis de mama
cu o nuia de alun,
dus acasă trofeu
legănat pe‐o creangă
și aruncat pe un gard
până s‐a uscat,
până au căzut din el
ouăle moarte,
se răzbună acum.
Numeroșii săi urmași
stăpânesc
cu drepturi depline
toată Valea Fântânii.

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR