Porto-Franco

Angela Baciu

Angela Baciu Moise

Rubrica: Poeti dunareni  /  Nr. 279/2019

emilie

nu se știe cum a ajuns acolo.
„să scrii despre vieţile oamenilor"
deschide ochii
îmi spunea deunăzi doamna din colţ
care vinde flori

emilie louise s‐a născut la galaţi în 1866
a copilărit la malul dunării
s‐a îndrăgostit ca orice tânără,
mariana, mătușa mea de la brăila,
mă întreabă dacă am văzut vreodată
egrete
nu pot
să îi răspund acum.

e prea grea lopata
pentru mâinile mele mici.
groapa cea mare
se cască la mine
nu
mă înghite
bucăţi tari de pământ
se rostogolesc
până la celelalte cruci.

emilie era o fată frumoasă
cam timidă
degetele ei subţiri cântau
la pian
o partitură veche
muzica o ajuta să vadă.

știa pe de rost notele muzicale știa
unde ţine doamna din colţ
platoul cu baclavale.

știa emilie să iubească,
e tot ce avea.
și boala.
rochia din tafta verde
zăcea pe marginea patului
„nu o mai duce mult”
zice medicul.

emilie louise a murit la sulina. în 1881.

satul de pescari

în faţa fiecărei case câte o barcă întoarsă
copii blonzi cu pielea arsă de soare
aleargă care‐ncotro
cu o
roată uriașă
câţiva pui de pisică ţipă ascuţit
au ochii lipiţi.

clopotul bisericii alungă duhurile rele
copacul bătrân de la marginea falezei e
plin de ciori.

agap iacoblev măsoară drumul
cu pași mici
a mai fost aici
poartă aceleași haine
vine de la jurilocva sau
din babadag
rubașca din mătase lucitoare este încheiată
până la gât
poartă stani, ciorapi de lână și cizme
nu îi citești nimic pe chip

cerul se întunecă brusc
oamenii aleargă
unde văd cu ochii
femeile strâng
rufele de la uscat.
cu kicika pe cap
ana iacoblev face
semnul crucii
apoi
frământă gogoșile.

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR