Porto-Franco

CORIOLAN PĂUNESCU

Coriolan Paunescu

Rubrica: Poeti dunareni  /  Nr. 279/2019

Incompletul peisaj

lată, vedem în ochean albu‐i veșmânt

și‐n irisul cel viu nestinsa lumii mirare
ca un străvechi și întristător legământ
prin sfânta tăcere ce adesea ne doare.

Unde‐or fi leproșii și‐nviaţii din morţi

sau orbul luminii lui redat prin vedere?
Cum de nu‐s lângă El, cu aprinsele torţi,
îngeri din vreme veniţi din mare durere?

De nicăieri, buna femeie, pe‐al său umăr,

fără teamă ridică urciorul, cu apa lui vie,
și‐n boabe de nisip sângeriu, fără număr,
ea cade văzându‐L împuns de recile cuie.

El n‐o strigă și semne nu‐i face din mână,
doar o privește‐n adânc din naltele sfere
și Maria de Magdala, frumoasă și bună,
încremenește sub cruce‐n imensa tăcere.

Împrejur, oștenii cutremuraţi sub scuturi

pe Mielul cel blând îl păzesc pe‐a Lui cruce
iar timpul se zbăte‐n prăsele de‐arginturi
și crește cu lumina ce în larguri se duce.

O, Elli, Elli lama sabahtani? limpede spune

glasul cel tânăr, pururi urmat în priveghere,
iar Cerul detună și trupul cel cosmic apune,
împlinind Voia în umană și întreită durere.

Acum, liniile care trec geometric prin noi

sau prelungit la‐ntâlniri fără timp și vreme
dar tramvaiul tot n‐a învăţat să treacă înapoi
fiindcă și‐acum, de‐o pretinsă iubire se teme.

Nici ţiganca nu vine să ne ghicească‐n palme,

pe băncile străjuite de plopi cu vârful în stele
și iată cum de trec nopţile răcoroase și calme
prin parcuri rar înfruntând dezamăgirile mele.

Din copilărie*

Cumpără‐mi, mamă, acest câine
și iartă‐mă că n‐am uitat să ţi‐l cer!
Cumpără‐I pentru el, pentru mine

chiar de la crudul urbei hingher.

Uite, mamă, ce blânzi ochi mai are,
tu crezi c‐ar putea să muște un om?
Promit să‐i dau mereu de mâncare

și casă din stele să‐i fac sub un pom.

Cumpără‐mi, mamă, frumosul câine
că uite ce mare și bun m‐am făcut
și‐astăzi tot ce eu mai cer, de la tine,

e acest câine prin chinul lumii trecut.

Cumpără‐mi, mamă, fiinţa nătângă
ca o mare și nostimă jucărie de pluș,
că uite ochii lui sunt gata să plângă

și‐i tremură‐n frunte o pată de tuș.

Hai, cumpără‐l, pentru el, pentru mine
în magia acestei prea luminate întâlniri,
că nici să plâng acum nu‐mi mai vine

când în braţe strâng trupul acestei iubiri.

 

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR