Porto-Franco

Casa poeziei sau Fluid de energie

Sterian Vicol

Rubrica: Scrisori netrimise  /  Nr. 143/2008

SCRISORI NETRIMISE

CASA POEZIEI
sau
Fluid de energie - Leonida Lari



Dintotdeaunna, Leonida Lari a ocolit strada mahalalei noastre culturale (scriitoricesti), mergând, cu fruntea sus, aureolata de raza credintei în adevar, numai pe bulevardul literelor românesti ce fac onoare natiunii, si Europei.
Scriind rândurile de fata, nu fac pagina de istorie literara, nici nu doresc acest lucru (au facut-o si o vor mai face cei îndreptatiti) eu creionez doar un portret în care poate fi egal atât omul cât si Creatorul cu numele Leonida Lari. Din capul locului: Omul Leonida este misterios, as zice ca este fiinta cu suflet activ de barbat, adica temerara atât în viata ei de fiecare zi (cu responsabilitatile ei de mama, sotie, gospodina, de parlamentara), cât si în ereatia sa ce izvoraste din trairea ardenta trecuta prin oglinzile paralele dar si tangente ale luminii Domnului, reverberata în slova cartilor (nu putine la numar), pe care le-a scris.
Poezia Leonidei Lari, cea din tinerete dar si din prezent, însumeaza muzica, pictura, arhitectura, dans, chiar tatuaj, un mozaic poetic greu de concurat mai ales astazi, când generatiile, promotiile de creatori (unii foarte violenti), încearca sa se catare unii folosind metoda (desigur neortodoxa), a desfiintarii, a tragerii, mai exact, spus pe româneste, de picioare. Cred, si nu sunt singurul, ca Leonida Lari are opera si, mai mult, are o anume strategie de Homo sapiens de care generatiile de poeti, de azi si de mâine, trebuie sa tina cont. Nu scriu aceste rânduri neaparat din complezenta si din prietenie. O consider pe Leonida Lari facând parte din generatia` 70, adica generatia mea, generatia lui Cezar Ivanescu si a lui Laurentiu Ulici cel care a si consemnat-o ca atare în a sa „Literatura româna contemporana, vol. I. Când un poet precum Cezar Ivanescu scrie:
„Leonida Lari întruchipeaza si comunica prin versurile sale o rara si desavârsita armonie cu sine si cu vocatia sa, cu fabulosul tinut moldav care a zamislit-o si cu Fiinta Absoluta care o lumineaza...”, eu, un slujitor simplu al condeiului dar si, mai mult, un prieten al prietenilor poeti, ce sa mai adaug?
Un fluid de energie guverneaza viata si creatia Leonidei Lari. Versul ei este direct, cuceritor ca o vâlcea blânda, alteori abrupt ca o prapastie, semn de mirare, semn de întrebare!?
Întreaga sa opera este o dulce/ amara marturisire, opera ce poarta în miezul ei un mesaj adresat semenilor, de la omul de rând pâna la divinitate: eu sunt Poetul¬striga Leonida Lari, calatoria mea spirituala e însasi viata mea pe care v-o darui... Fiindca Leonida Lari nu vine si, mai ales, nu pledeaza din casa Poeziei decât prin fereastra dinspre cer.

Galati, 1 noiembrie 2007

Pe strada Alexandru Cuza

Când vii pe Alexandru Cuza,
Alexandru, Strada-i sabie de piatra în amurg
Ca hieroglifele, mai toate, curg
Sub gardul verde debordând de leandru

Precum stii, Vovidenia se-nclina
Spre Dunare, cu dangat de fântâna,
Povestea ta de azi o sa ramâna
Precum vitraliu într-o crinolina

Visatori, catre Muzeu, fara trasura,
La miezul noptii, tinându-ne de gât,
Puteam sa si gresim, macar atât,
Purtând cerceii tai de-argint, pe gura!
Nici TU, nici Eu-o sfânta aventura-
N-am rupt camasa noptii de bordura!

Iarba fiarelor

Brusc, mi-am amintit, de cine?, când
Eram în toamna, la anii care-i ai,
Iubeam si fete, încalecam si cai,
Taind si râpi, si dealuri, peste rând...

Eram cum esti, batând carari de rai
Cu însusi trupul meu cam sângerând,
Ca inima-mi ca-ntr-un intrând
Fiindca si erai si nu erai

Coboram râpa, la fetele plângând,
Prin iarba calda ca un bot de vulpe,
În timp ce macii înfloreau pe pulpe
Eu cautam izvorul cu glas plapând!

Erai un pui de taur vrajit de luna mai
Cu funii de iarba legând carari de rai!

octombrie, 2007 Sterian Vicol


Voteaza:
Total: 1.00 (2 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR