Porto-Franco

NOBILA SIMPLITATE EMOŢIONALĂ

Virgil Nistru Tiganus

Rubrica: Raftul cu oglinzi iluminate  /  Nr. 276/2019

Poemele cu „suflet de vioară" ale lui Ionel Pintilii
(Editura „24 Ore", 2018; Desene de Florin Buciuleac)

E adevărat ce spun cărturarii de azi: suntem mai mult fiinţe emoţionale deck gânditoare. „La ispitire, Dumnezeu răs- punde cu iubire" sublinia recent teologul Dr. loan Chirilă, tălmăcind proorocirile lui Isaia. Faptele lumii, „semnul mişcător al lucrurilor", „culorile cuvintelor", „ochiul umbrei", „orizontul încovoiat" „întinsul albastru", „înserarea de dimineată", „poarta îngerilor", „nevăzuta strajă" sunt imagini ce întemeiază inelul stelar al sufletului de poet. El este, cum scria Lucian Blaga (aflat în urcuşul spre clarificarea valorilor), purtător al „misterelor". Primele 33 de poeme ale domnului Pintilii confirmă „foamea emotională" comensurată pe o diagramă metaforică.
În paginile cărţii lui Ionel Pintilii ne reîntâlnim cu Albastrul de Voroneţ, cu „arborele de lalele", cu „lumina care acoperă veacul", dar si cu „adânca simplitate" (pe care noi o considerăm mereu nobilă). Mama rămâne „divina fântână a lumii". Chipul ei apropie, în vreme de năvală a nestatorniciei, faptura poetului de icoana „cerului mereu neatins". Cu modesta noastră cunoaştere (a „mersului prin troiene" de strategii lirice) descifrăm efortul poetului de a evita jocurile de cuvinte (atât de violent decorative în versificările post-postmoderne) spre „a răspunde cu iubire" unei tainice chemări spirituale.
Domnul Ionel Pintilii nu face „poezie pe calculator", dar nici nu ocoleşte „cadrul" conjunctural al divers elor grupări contemporane. Are însă înţelepciunea de a rămâne credincios artei cuvântului. Se vorbeşte, la noi, despre felurite soluţii pentru relaţionarea societăţii cu adevăratele valori. Totul ar trebui să înceapă cu regăsirea fiinţei spirituale prin limbajul moral.
El nu poate fi substituit prin falsele „divinaţii", prin hazardul verbal (dependent tot mai mult de un dadaism resuscitat). Poezia nu semnează protocoale cu „new age". De ce? in jurul nostru e o „Abundenţă de frumuseţe/ orele trec nenumărate/.../ Doar imensul univers ne adună emoţia/ gândurile pierdute/ marile visări/ salvându-ne de trecerea secundei/ Orologiul îi vede de drum..." Aşa este.
Are multă dreptate Domnul Pintilii: „Celor (corect: „cei") care cultivă poezia/ si reuşesc să strângă recolta/ vor primi/ ceea ce îi doresc/ din bucătăria clasică/ sau din cea modernă..."
Există, mereu salvatoare, acele esenţe ontice. Ele, credem, conferă un sens creatorului si o durată - operei sale. in „marea trecere", „lumea cuvintelor/ trebuie să stea deoparte/ să geamă înşoaptă/ să înalţe bolţi albastre/ pentru a nu fi îngropate..."
Cu adevărat, poezia înseamnă nu ispitire, ci re- naştere, talent şi o nesfarşită iubire.

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR