Porto-Franco

Versuri de Gabriela Chiran

Gabriela Chiran

Rubrica: Poeti ieseni  /  Nr. 276/2019

șalul rece

galbenul ăsta vicios
ea
mi l‐a pus pe umeri

și somnul...

mă uit la puștiul care extatic lângă banca mea
desface
un tractor:
după lumina din priviri e jucăria altceva

(dar eu?
bărbaţi am strâns în braţe
din mere am mușcat m‐a curentat un fulg?)

altul sapă de zor spre inima pământului cum
singur zice

(spre inima realului?)

oricum din tot‐îi spun în gând contează doar
partea de ireal
și las pe bancă armura pe care mi‐a pus‐o
toamna

ca pe sicriu vag
încălzit un șal

supramemorie

nu mai știu ce visez noaptea
nu pot să dibuiesc nimic nici frânturi fie ele
absurde
cu atât mai puţin să refac un întreg

e ca și cum
mi‐a pus cineva un drog în băutura de seară
ca să nu mai pot stăpâni deloc partea asta importantă
a vieţii
mele
ca și cum acolo în zona aceea
se iau decizii cu privire la mine
se întâmplă
lucruri secrete
de care nu trebuie să știu
eu în primul rând

dar mai ales
mă tem să nu ratez semnul crucial

drumul spre ziua
ce vine
din întunericul timpului

mult zgomot

drumul?
de aici și până aici totdeauna...

și totuși ce zvârcolire
de miriapod
divizat cu spada indiferenţei de către cineva
care‐l vede

și
această grotă de sânge
și carne
în fundul căreia sufletul se retrage fuge
de mireasa în negru
altcuiva hărăzită

acest zăngănit de săbii de râs și de plâns

și eu
abia încăpându‐mi în piele
abia încăpând în punctul
cu pricina

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR