Porto-Franco

O viaţă cât un continent al iubirii

Virgil Nistru Tiganus

Rubrica: Cronica literara  /  Nr. 276/2019

Violeta Daniela Mândru, „Saudade', Ed. Junimea, Iaşi, 2019, 184 p.

„De ceasuri, de zile veghez/ pe-un galben ii- man portughez// ...Doinind aş privi şapte ani/ spre cerul cu mid i luzitani// de nu m-ar găsi unde sunt/ neliniştea mării de vânt...." (Alean de Lucian Blaga). Am păşit pe acel „univers" liric de această dată prin mijlocirea scriitoarei Daniela Man- dru, care, într-un epilog al celei de a doua cărţi explica sensul substantivului „Saudade": „Saudade" este un cuvânt portughez, care nu are un sinonim direct în limba română. El descrie o stare emoţională de nostalgie adâncă sau o melancolie îndelungată pentru absenţa a ceva sau a cuiva iubit (...) Saudada a fost descrisă odată ca fiind „dragostea care rămâne" după ce cineva a plecat; este amintirea sentimentelor, a experienţelor, a locurilor sau a eve- nimentelor care odinioară au adus entuziasm, plăcere, care declanşează acum simţurile şi le face se trăiască din nou; dor de amintiri netrăite..."
Romanul „Saudade" debutează camilpetrescian: „Aveam treizeci şi şapte de ani când m-am îndrăgostit de ea. A fost o dragoste copleşitoare ca un cutremur..." Ceea ce urmează (într-o construcţie epică înlănţuită, cu sensibile „reîntoarceri") se constituie într-o lungă mărturisire peste care trec uneori „nourii lungi" ai nefericirii şi ai compromisurilor. Deschiderile spre absolut sunt di- fuze. Drama unui profesor de geografie (dintre cei de tip nou) este prezentată de pe „un prag" feminin al labirintului existenţei. Dificultatea (şi capacitatea) de fabulare rezultă din schimbarea de „roluri". Doamna Violeta Daniela Mândru povesteşte cine- matografic din perspectiva unui bărbat. Matei, flecar dintru început, el cunoaşte mai curând „teritoriile" erotismului de duzină. Cochetează şi cu muzica, dar este ispitit de viaţa adulterină, pe care o confundă cu ,,împlinirea" sufletească şi enunţă „proiecte" ca un spicher de modă.
Ajuns în Italia, fireşte - ca un proiect -, cuceritorul se preumblă prin „I Giardini dalla Biennale di Ve- nezia", „surprinde imagini", „grăbeşte pasul" după o tânără fără chip şi filosofează gratuit: „De ce ne era dăruită viaţa?", „Să ne îndreptăm către moarte?" etc. Urmăreşte (cu grape balcanică) pe o doamnă medic-pediatru (numita „femeia mea din vis"). Ciudată relevare a impulsurilor acelui bărbat „de succes" pe carel aşteptau acasă cele două copile şi fiinţa care i le dăruise!
Să fie acest dascăl de geografie o întruchipare locală a „omului fără însuşiri"? Nu, nu mai trăim în „locul unde nu s-a întamplat nimic". Matei, premiantul de la Veneţia, este acuzat de plagiat. Suspendări dar şi încurajări de la Galaţi (incredibil !) Autoarea insistă asupra relaţiei neîngăduite dintre „veneţianul" Matei şi nevasta aceluia care îl ajutase în vreme de cumpănă. Doamna Violeta Daniela are naturaleţea neîngrădită a comentariului frust; nu agreează registrul meditativ. Cu analiza Hortensiei Papadat Bengescu în „oglinda" personajelor masculine, autoarea urmăreşte registrul dramatic al infirmităţilor sufleteşti. Sufletele devin nişte peisaje polare - cu tot „parfumul" frigului spiritual. De ce? „Spiritul, scria recent distinsul filosof Sorin Lavric, in- tră în lume precum fulgerul despicând norii, iar esenta omului este de a fi prelungire a acestui spirit (...) Omul a uitat că este spirit ajungând să se privească pe sine drept o bucată de materie evoluată."
Doamna Violeta Daniela mândru caută un adăpost fiecăruia dintre per- sonajele sale; unele il află în imediata apropiere, altele - în sincronia iluziilor. Parcurgeţi acest roman al unor drame contemporane care valorifică, suntem siguri, mai mult deck camilpetresciana „felie de viaţă" trăită. O lectură a paginilor din „Femeia în faţa oglinzii" va spori sensurile de profunzime ale viitoarelor cărţi ale doamnei Violeta Daniela Mandru. Totuşi: Cum intră spiritul în lume?

Voteaza:
Total: 4.00 (1 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR