Porto-Franco

Eleonora Stamate

Eleonora Stamate

Rubrica: Ritmuri  /  Nr. 276/2019

Îndemn
Sărută mâna cărţii, Doamna mea,
și literele ei te vor fascina, te vor binecuvânta!
Câte poeme, atâtea stele pe cer
în noaptea iubirii de slovă, nu pier...
Din buzunarele inimii,
scoate o silabă și ascult‐o
cum înflorește, odată cu floarea de colţ,
Atât de rară este slova ta!
Atât de sfântă, Doamna mea!
Tălpile zilei poartă pe ele, câte litere,
atâtea iubiri, atâtea secrete!
În zori, îngerul te va anunţa:
Noaptea a pierit, iar noi renaștem, este lumină!
Sărută mâna cărţii, Doamna mea,
și literele ei, oricând, te vor fascina!

Euforii în univers
Ţi‐ai închipuit cum dansează secundele
în colivia lui Eros?
Euforia lor maladivă ar vrea să se strecoare
printr‐o fereastră, în univers,
să evadeze în stradă, să sprijine zeii ce coboară
din timp hămesit, de multă rugină.
El, ca un olar, modelează lutul obrajilor tăi.
Cu degetele ampretate în memorie,
carnea ta devine ring de dans
pentru degetele ancestrale,
iar oglinda te minte, te minte,
te minte, precum colivia secundele lui Eros!
Ursita!

Alina‑Dalina
Carnea ta arămie de zeiţă nomadă
împrăștie pe iarba înfierbântată
de vântul autumnal umbre metalice,
dezordonate…
Sânii, meduze fierbinţi,
își leapădă amintirea ploilor de altădată.
Doar în obraji s‐au furișat
bucăţi de curcubeu ce au pus stăpânire
pe oglinda cerului de sub pleoapele tale…
Corpul, coapsele‐ţi arămii freamătă de toamnă,
zeiţă nomadă; mâinile nervoase,
fragile, bronzate, cu pielea arsă
de‐atâta așteptare desenează, în aer,
pelicula transparentă a zorilor purpurii,
iubirea ce‐ndestulează orice bărbat

Nașterea zorilor
La cântatul cocoșilor, stelele
întipăriseră
pe fruntea zilei harta sufletelor alese;
miros a mir și violete îmbracă zorile;
Clipe astrale se îngemănau
sub licoarea de viţă în latura cristalină a timpului.
Portalul zilelor viitoare, cu orbitoare sclipiri,
chema tălpile curgătoare ale umbrelor.
Secunde astronomice năvăleau tainic,
legănau bolta cu toate arterele și înaintau
spre adâncurile luminii veșnice!

Fără‑ndoială
Nu toţi bătrânii care intonează imnuri,
prin săli de așteptare, sunt tenori,
nici nebunii care vorbesc pe stradă,
cu pietrele nu, nu sunt pietrari...
Doar sufletele bolnave sunt
pacienţii din spitalele din ceară
de fag nears, amestecate
cu sângele crescut din aburul
de deasupra ieslei unde se naște
Dumnezeul Adevărat!

Vieneze
Chiar niciodată n‐am numărat
nopţile vieneze petrecute cu tine,
n‐am aflat numărul rănilor din ochii pământului,
nu mi‐am contabilizat orele de rostire,
nici stropii de ploaie ce‐mi spălau
tâmplele răzvrătirii
în luni de muţenie…
Cândva, păsări clandestine vor intra
pe hornul nepăsării și‐mi vor rupe
lanţurile, cu care m‐am legat
de ferestrele peșterilor.

Ploaie de nufăr
Niciodată n‐ai fost curios cum
plouă în mine, cum tremură
ochii deasupra fiecărui gând,
cum, între forme scurte de exprimare,
chem ploile să‐mi spele obrazul de‐atâta surâs!
E‐atâta ploaie în mine că m‐a născut un nufăr
peste ape … încet, surâzând!

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR