Marcel Miron (Huși) - Marcel Miron
Nr. 276/2019

ȘARPELE DE PE BALUSTRADĂ
Alerg
de ceva vreme
fug pe câmpia bătută
de soarele torid.

Prin ierburi uscate
cu hainele rupte de spini
picioarele îmi înfloresc răni vii
ca florile roșii
din pădurile de cactus.

Ca în învăţăturile
sfântului Neagoe Basarab
către coconul său Teodosie
inorogul
fiara sălbatică
lovește cu copitele
în câmpia de aramă

și mă învăluie
în tunete fără nori
și fulgere fără ploaie.

Către podul din faţă alerg.

Dincolo de râul de foc
sunt munţii
de unde vine tot ajutorul.

Pe balustrada podului
doarme șarpele
întins de la est la vest
cu ochii închiși
gustă aerul cu limba bifurcată
și îmi scanează fiinţa.

Nu mă fac frate cu el
voi trece podul
veninul lui
dincolo de abis
nu mai are putere.

CORABIA CU VISĂTORI
Am urcat pe vaporul
cu pelerini
pentru porturile Athosului.

Corabia vie de visători
tineri
bătrâni
bărbaţi în toată firea
privesc ţărmurile pustii
ca în vremurile odiseice
când Ulise rătăcea
în drumul către casă.

O taină ne cheamă către Athos
pe noi
bărbaţii
să retrăim
liniștea de dinaintea creaţiei Evei.

Pieptănăm cu privirea
ţărmurile pustii
plajele virgine
grotele tainice
cascadele înspumate.

Singurul loc de pe pământ
unde îl poţi vedea pe Dumnezeu
frământând lut
pentru a închide rana sângerândă
din coasta mea.

MAREA
Marea s‐a culcat
cu faţa pe nisipul plajei
și ascultă sirenele
care cântă stelelor.

Stelele clipesc
din genele lor lungi aurii
se bucură că marea
își găsește odihna pe plajă.

CIREȘUL
Cireșul meu din grădină
plânge cu cireșe dulci
și râde cu cireșe amare.
Sub el
tufa de pelin
crește în partea dulce.

În partea amară
stau cu ceașca de cafea
parfumată de cireșul dulce amărui.