ȘARPELE DE PE BALUSTRADĂ
Alerg
de ceva vreme
fug pe câmpia bătută
de soarele torid.
Prin ierburi uscate
cu hainele rupte de spini
picioarele îmi înfloresc răni vii
ca florile roșii
din pădurile de cactus.
Ca în învăţăturile
sfântului Neagoe Basarab
către coconul său Teodosie
inorogul
fiara sălbatică
lovește cu copitele
în câmpia de aramă
și mă învăluie
în tunete fără nori
și fulgere fără ploaie.
Către podul din faţă alerg.
Dincolo de râul de foc
sunt munţii
de unde vine tot ajutorul.
Pe balustrada podului
doarme șarpele
întins de la est la vest
cu ochii închiși
gustă aerul cu limba bifurcată
și îmi scanează fiinţa.
Nu mă fac frate cu el
voi trece podul
veninul lui
dincolo de abis
nu mai are putere.
CORABIA CU VISĂTORI
Am urcat pe vaporul
cu pelerini
pentru porturile Athosului.
Corabia vie de visători
tineri
bătrâni
bărbaţi în toată firea
privesc ţărmurile pustii
ca în vremurile odiseice
când Ulise rătăcea
în drumul către casă.
O taină ne cheamă către Athos
pe noi
bărbaţii
să retrăim
liniștea de dinaintea creaţiei Evei.
