Porto-Franco

"TECUCIUL IN ANII PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL" de Daniel BRADEA

Aida Zaharia

Rubrica: Istorii locale  /  Nr. 273/2019

Cea de a II-a ediţie a lucrării „Tecuciul în anii Primului Război Mondial" al cărui semnatar este istoricul tecucean Daniel Bradea reuşeşte, încă din primele pagini, să acapareze atenţia cititorului chiar dacă acesta nu este un cunoscător al spectrului istoric.
În privinţa acestui ultim volum al lui Daniel Bradea nu am să exprim o opinie academică pentru că nu prin acest unghi am citit cartea. Ci am parcurs „Tecuciul în anii Primului Război Mondial", filă cu filă, cu o setoasă dorinţă de aflare a unor aspecte, situaţii, evenimente şi nu numai, toate petrecute în mica urbe situată între cursurile Siretului şi Bârladului.
Volumul se prezintă cititorului ca o lucrare bine sistematizată, în cinci capitole, cu foarte multe precizări, detalii şi note de subsol (explicite chiar şi pentru cel mai necunoscător cititor), însă Daniel Bradea a reusit mai mult decât atât; a reusit să sur-prindă şi să aşeze între filele volumului, într-un limbaj accesibil, pe alocuri îmbinat cu limbajul de povestitor pasionat ale faptelor istorice şi eroice, informaţii despre oraşul natal, absolut captivante. Astfel, găsim pagini întregi alocate modului în care decurgea actul administrativ, la nivel de primărie, dar şi preocuparea autorităţilor de la acea vreme pentru situaţia în care se afla populaţia. Bolile, foametea, lipsa alimentelor (în special lipsa pâinii şi a mălaiului), lipsa carburanţilor care erau necesari funcţionării uzinei electrice (aflăm că Tecuciul a avut propria Uzină electrică) sau a morilor şi brutăriilor, au determinat primarii timpurilor amintite să de-pună eforturi considerabile către Prefectură şi chiar către ministerele de la Bucureşti, cerând cu disperare ajutor pentru hrana tecucenilor.
De asemenea, epidemiile de boli care au lovit Tecuciul în timpul războiului şi imediat după aceea, sunt bine conturate în volumul de faţă, descrierile asupra situaţiilor de la acea vreme fiind atât de precis reliefate încât paginile creează cititorului impresia vizionării unui film plin de dramatism. „Oamenii fac timpurile" spunea Virgil Mironescu, primar al Tecuciului, cel care s-a zbătut să prindă contur Liceul de fete în casa donată de Tache şi Elena Anastasiu. De numele aceluiaşi devotat primar se leagă şi construirea primei statui a Tecuciului, Statuia Cercetaşului, un „monument în memoria şi spre pomenirea atâtor cercetaşi ce şi-au pierdut viaţa în timpul războiului întregirii neamului."
Volumul de faţă ar putea fi o lecţie de bună administraţie publică pentru orice primar, exemple fiind primarii de la 1914-1926 care pot fi modele de urmat prin grija nemăsurată arătată faţă de buna vieţuire a cetăţenilor şi până la pe depsirea celor care se făceau vinovaţi de prejudicii (funcţionari publici) ori prin modul în care orice decizie luată în Consiliul orăsenesc sau de către primar era adusă la cunoştinţa tecucenilor, „prin aceste ordonanţe şi publicaţii, prin care autorităţile locale încercau să pună ordine în viaţa locuitorilor, erau afişate în cuprinsul oraşului pe la locurile cele mai frecventate".
Regăsim în volumul „Tecuciul în anii Primului Război Mondial" zeci de pagini închinate eroilor martini ai Tecuciului din perioada Primului Război. Felul în care autorul a expus jertfele şi suferinţele Indurate atât de populaţia civilă cât mai ales de militarii tecuceni în război pot fi lesne asemuite cu o rugăciune scrisă întru amintirea şi cinstirea celor care s-au jertfit nu doar apărând Tecuciul, ci apărând România. Militarii tecuceni din Regimentul 6 Roşiori Tecuci (între primii militari români care au întrat în Budapesta), Regimentul 11 Roşiori Tecuci, Regimentul 24 Infanterie, Regimentul 64 Infanterie Tecuci, Grupul 2 Aviaţie Tecuci, şi-au vărsat sângele şi au adus prinos de jertfă în toata haita României; îi regăsim în bătăliile de la Oneşti, Oituz, Mărăşti, Mărăşeşti, în munţii Harghitei şi munţii Braşovului, la Covasna, Miercurea Ciuc, în Dobrogea, Bucureşti, Transilvania, până în nordul Moldovei la Botoşani, pe valea Oltului sau în Munţii Bodoc. La Tecuci a fost una din cele trei baze aeriene, iar primul spital al aviaţiei române a fost înfiinţat tot aici, în localul unei foste Scoli Profesionale de fete.
Excepţional sunt relatate vizitele Reginei Maria la Tecuci, în timpul epidemiilor de holeră, de febră tifoidă şi recurentă, dar şi curajul femeilor din Tecuci care împreună cu preoţi, călugări şi maici, alături de voluntari şi medici, nu de puţine ori şi-au riscat viaţa fie pentru a salva bolnavii răniţi de pe linia frontului, fie au participat activ la îngrijirea bolnavilor atinşi de maladii, au făcut colecte de haine, bani şi alimente, o grijă deosebită fiind atribuită orfanilor de război rămaşi fără adăpost şi fără hrană. Sunt descrise imagini care cutremură conştiinţe!
Volumul lui Daniel Bradea nu se opreşte doar la perimetrul în care se regăseau graniţele „comunei Tecuci"; suferinţele şi durerile războiului aduc în atenţie rânduri dedicate localităţilor vecine oraşului, multe dintre acestea suferind în urma bombardamentelor ce au cauzat pierderi de vieţi omeneşti sau distrugeri materiale, dar şi din mijlocul cărora s-au remarcat nume de eroi care s-au jertfit pentru patrie şi pentru întregirea neamului. Astfel, sunt amintite numele satelor şi comunelor Umbrăreşti (locotenentul Constantin Rarinca, originar din comuna Umbrăreşti, judeţul Tecuci, comandant al Companiei I-a din Regimentul 24 Infanterie Tecuci); Cosmeşti, Băltăreţi, Furceni, Movileni, Fundeni care aveau „casele arse şi distruse de bombardament" iar populaţia fugită din localitate „locuia pe camp spre Tecuci, în corturi ţigăneşti, Intr-o mizerie de nedescris"; sunt amintite localităţile Ionăşeşti, Buciumeni, Matca („Divizia 13 se adună la Matca” şi tot aici ruşii au luat furajele pentru animale pentru a-şi hrăni caii), etc.
„Tecuciul în anii Primului Război Mondial" este cartea care trebuie să existe în fiecare casă de tecucean; este cartea care trebuie să se afle în fiecare bibliotecă din vecinătăţile oraşului Tecuci; pentru că în ea sunt pomenite numele şi prenumele eroilor martini din oraşul Tecuci şi împrejurimile acestuia dar şi a celor care au îndurat ororile războiului pentru a-şi ajuta semenii! Şi din sfinţenie, pioşenie şi adâncă recunoştinţă faţă de eroii-martiri, din respect faţă de curajul voluntarilor şi cercetaşilor, dar mai ales din respect pentru toată durerea, suferinţa şi sângele vărsat de militarii tecuceni pe tot cuprinsul ţării şi ale căror oseminte se regăsesc prin văile, munţii, dealurile şi câmpiile României, această carte, „Tecuciul în anii Primului Război Mondial", ar trebui să fie prezentată de profesorii noştri copiilor la orele de Istorie de la şcoală pentru că oferă şansa, prin conţinut şi modul abordării subiectului, de a retrezi interesul pentru cultura locală, pentru istoria locală şi mai ales ca fiind o poartă nouă deschisă întru re-trezirea patriotismului local şi nu numai!

Voteaza:
Total: 5.00 (2 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR