Porto-Franco

Aforismele lui ŞTEFAN MARZAC

Virginia Chiriac

Rubrica: Cronici amicale  /  Nr. 273/2019

ŞTEFAN MÂRZAC, autorul volumului de cugetări, intitulat NATURA DIN OM - Aforisme, definiţii, paradoxuri, reflecţii, Editura "PIM", Iaşi, 2018, absolvent al Facultăţii de Matematică-Fizică, din cadrul Universităţii "AL.I.Cuza"-Iaşi, a dovedit un interes constant pentru realizarea unei posibile joncţiuni între ştiinţele exacte şi cele umaniste, croindu-şi drum în aspiraţiile sale de cunoaştere, pe urmele regretatului academician, Solomon Marcus. Se pare că acestui om de cultură, dedicat esenţializării şi conciziei formulelor de exprimare, i-a fost la îndemână aforismul, ca formă lapidară de prospectare a sinelui şi de configurare a propriei experienţe existenţiale, dată fiind capacitatea sa de sintetizare a gândirii şi de raţionalizare a preceptelor de viaţă,sub aura sclipitoare a limbajului metaforic.
Aforismul, reprezentat printr-o serie sinonimică impresionantă în dicţionare (cugetare, dicton, maximă, sentinţă...), se află la limita dintre fllosofie şi poezie, oferind, în plus, autorului, avantajul unei accesibilităţi sporite de comunicare cu cititorii săi. ŞTEFAN MÂRZAC debutează cu acest gen de tranziţie, în publicistică, la revista „Cronica"din Iaşi, în 1996, îmbră isând ideea, conform căreia evoluţia pe scara valorilor ontice îl obligă pe om"să se înţeleagă şi să-şi stabilescă poziţia în raport cu cele două repere fundamentale, care ne jalonează viaţa: ego-ul şi sufletul, spiritul, care sunt în opoziţie, dar care există împreună, iar noi trebuie să găsim pentru existenţa noastră un echilibru între acestea".Cu o excepţională luciditate, care conferă obiectivitate şi seninătate abordărilor sale analitice asupra naturii umane, autorul îşi demonstrează înalta sa elevaţie intelectuală, printr-o atitudine de profundă acceptare şi de înţelegere a semenilor, cu părţile lor bune sau rele, având convingerea că „Defectele au şi seminţe de calităţi, la fel cum şi calităţile au în ele seminţe de defecte".
Cultivând cu obstinaţie tehnica paradoxului şi a asocierilor antinomice, domnul Mârzac încearcă să identifice elementul de coeziune, sub masca aparenţelor deconcertante ale realităţii, condus de raţionamentul că principiul relativităţii valorice, ac-ceptat cu dreaptă măsură, ne poate orienta corecta relaţionare cu lumea exterioară, asigurând o contrabalansare echilibrată a contrariilor. Judecăţile sale de natură moralizatoare emană rigoare şi subtilitate analitică, reflectând continua nelinişte a unui spirit în alertă, veghind neobosit, la derapajele unei lumi, ce pare să se înstrăineze de adevăr, printr-o îngustare a perspectivei. Parcurgând conţinutul volumului, nu am putut ignora latura didactică a scrierii, reflex al formaţiei profesionale îmbrăţişate de autor, dar care sugerează şi o dorinţă imperioasă de corectare a lucrurilor, într-un univers sedus de aparenţe. În acest sens, suntem avertizaţi că în spatele strălucirii se ascunde adesea, o realitate imundă şi, invers, diamantele se sustrag vederii într-un înveliş banal, iar orice efort de corijare a propriilor imperfecţiuni stă sub semnul unei recunoaşteri providenţiale, căci „Doar cine-i drept ca raza de lu-mină şi bun poate primi lumină".
ŞTEFAN MÂRZAC ne apare ca un gânditor ce-şi asumă tarele unei societăţi, în care „Viaţa este din ce în ce mai grea, deoarece vorbele sunt din ce în ce mai uşoare şi zboară". Lumea modernă este aceea a jumătăţilor de măsură, fiind incapabilă să se delimiteze de falsele modele şi de capcanele unei publicităţi agresive, care-i întreţin iluzia de grandoare, neînţelegând că „Poleiala este o scumpete ieftină".
Complexitatea gândirii şi profunzimea filosofică a aserţiunilor ce constituie conţinutul acestui volum lasă deschis drumul unor variate abordări eseistice, iar de numele acestui scriitor, cu siguranţă, vom mai auzi în exegezele altor confraţi, seduşi de eleganţa aristocratică a limbajului şi de volutele ameţitoare ale traiectului ideatic.

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR