Porto-Franco

Cezar Baltag ‑ 80

Cezar Baltag

Rubrica: Remember  /  Nr. 273/2019

FOCUL PUSTIEI (fragmente)
Oh, sufletul meu este vesel
în setea sa
ca un incendiu ce‐și soarbe
sieși fiinţa.

(...) Treceţi la porţi,
scoateţi afara cenușa,
iată, zăpada e roșie,
minotaurii sfâșie raiul,
un strigăt puternic
înaintea lui Unu
și el explodează
în tigri,
lumea e o gură deschisă!
limita... limita... limita...
Dumnezeu se sparge,
Dumnezeu se sfâșie,
Dumnezeu se aruncă în toate părţile,
Dumnezeu se leagănă încoace și încolo
ca un nebun spânzurat.

Acolo pasc heruvimele
Acolo este departele care nu ne doare.
Acolo pasc îngerii pintenogi. Acolo pasc
heruvimele tinere
și ochiul de cal în triunghi
măsoară într‐una,
și pasc visători, aplecându‐și nimburile,
ei pasc ceremonios, aplecându‐și gâtul
de lebădă, tuns.
Maria Magdalena se oprește,
își înalţă grumazul, se scutură,
râde prelung cu glas dulce
sugrumător și nările lui Dumnezeu
se umflă și sforăie și cerul îngheaţă
de un nechezat divin

Acolo nimicul păzește un gol
și o foame a lui care nu stă.

TEMEIUL SETEI (fragmente)
O femeie, locuită de sete,
luminează golul cuvântului:
spune‐mi, de ce te aștept,
spune‐mi de ce îmi legi gura,
de ce râzi, de ce te întuneci,
de ce mă înnoptezi
în trupul tău de eroare?
(...) Tu ești vara, le spune. Tu ești viscol.
Tu ești liniște. Tu nu ești nimic.
Tu ești întoarcere.
Pe tine te iau de bărbat. Pe tine te voi naște.
De tine nu‐mi voi aminti.
Deodată, faţa ei explodează și se oprește
și tace și cu privirea în gol
zâmbește Nimicului.

 

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR