Porto-Franco

Eduard Filip Palaghia (București)

Eduard Filip Palaghia

Rubrica: Tineri poeti  /  Nr. 273/2019

Somnamburlesc
Cândva cuvintele, te mângaiau
Absenţele rodeau efluvii de uimire.
Aceleași mâini și‐atunci te‐mbrăţișau !
Și te‐mblânzeau ! Azi, pare să te mire.

Pe‐atunci, îngemănaţi, croiam
Lumini încremenite prin vitralii.
Eram la fel ! Doar noi eram
Bucăţi de nimb, pierdute‐n saturnalii.

Acum nu ţi‐s de‐ajuns cel care sunt,
Vrei să mă mântui, să‐mi dai cer...
Și nu mă vezi : bolnav, cărunt,
Stau în genunchi, sunt mut și zbier!

Îl scuip pe Faust ce oprește clipa !
Eu vreau mai mult!
Vreau timpul înapoi
Te vreau pe tine și risipa
Îmbrăţișărilor! Ne vreau pe noi !

Necreaţie
Toate cuvintele sunt goale.
Le dezbrac dacă vin.
Nici unul nu ești tu !
Așa că îţi scriu o poveste :
din necuvinte,
din nedezbrăcări,
din neatingeri,
din neamăgiri,
din nespuneri,
din nesupuneri.
Din iubire și din neiubire !
din negare
din renegare,
din nefugă,
din nebunie,
din neastâmpăr,
din moartea nebunului de mine.
Ne iubesc !

Miraj
Sunt tulbure de dragoste, de spaţii vide,
De idele lui Marte‐n cer de Perseide,
de zgura asfinţitului ce‐aduce
genunchi zdrobiţi cu gust de rodii, dulce.

Încredere... mireasă a minciunii
Tu, rob dedalic, care dai luminii,
răsfrângerea din prismă, curcubeul,
faţetele de iută, avelinii,
intarsii‐n care fariseul
se joacă, rupe, frânge, smulge,
punând pe‐altarul nefiinţei
statornicia lui și‐a necredinţei.

Oprește‐te ! Nu ţi‐i ajuns mirajul ?
Nu‐i un talaz tăiat, e doar siajul
iluziei târâte prin deșert,
prin nestatornice câmpii, ce‐s sterpe...

Apleacă‐te și‐o mângâie pe Euterpe !

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR